PÂNĂ UNDE? DESPRE ZONA NOASTRĂ DE CONFORT

Daniela Șerban

Liliacul din mansarda casei s-a făcut una cu lemnul cenușiu, ars, vechi. Zbârnâie din când în când și bagă spaima în locatarii pensiunii. Iese către seară și își acordează lumea lui cu susul în jos la diapazonul universal. Nu e nimic de-a-ndoaselea. Oamenii sunt toți cu capetele prinse în norii de pe pământ și cu picioarele lipite de cer. Locuim împreună, împărțim același teritoriu pe care îl distingem în moduri diferite. Zona lui de confort nu e și a noastră, dar ne adaptăm. Noi, acceptând că lumea e cu susul în jos, el, sperând ca lucrurile să rămână așa.

EFECTUL TERAPEUTIC AL DANSULUI

Elena Iulia Opriţa

“A învăţa să mergi te eliberează. A învăţa să dansezi însă, îţi dă cea mai mare libertate: de a exprima cine eşti cu întregul tău corp.” (Rabindranath Tagore)

Dansul! Bucurie, emoţie, senzualitate!
Cui nu-i place să danseze? Dansul este una dintre cele mai libere şi pure forme de exprimare a libertăţii, bucuriei, iubirii. Câţi dintre noi nu ne-am bucurat dansând alături de prieteni într-un club sau la petreceri, n-am privit iubirea împărtăşită în dansul mirilor sau nu ne-am onorat creaţia populară prinzându-ne într-o horă sau sârbă?
Întotdeauna mi-a plăcut să dansez, dar de câţiva ani am adus în viaţa mea dansul ca mijloc de relaxare, instrument terapeutic şi modalitate de exprimare a emoţiilor (pozitive şi negative).

INTEGRAREA UMBREI – UNUL DINTRE OBIECTIVELE FUNDAMENTALE ALE PROCESULUI PSIHOTERAPEUTIC

Giulia Negură

Motto:
,,Crusta noastră de civilizaţie ascunde un soi de brută cu aspect preistoric ….” (Carl Gustav Jung)

„Adevăr sau Provocare!” este jocul cu care, cu siguranţă v-aţi intersectat în copilăria sau adolescenţa voastră. Mi-ar plăcea să ne imaginăm, pentru un moment, că am putea juca din nou acest joc. Cum ar fi pentru voi dacă v-aş provoca să vă priviţi ca într-o oglindă în care tendinţe precum furia, agresivitatea, frica, instinctele sexuale, ostilitatea, curiozitatea şi, poate, multe altele, ar fi atât de clar reflectate, încât această imagine, deloc agreabilă,  v-ar determina să vă simţiţi într-atât de străini de ea, încât să puteţi afirma cu voce tare că oglinda nu este bună. Voi nu sunteţi aşa, poate alţii da, dar nu voi!

UTILIZAREA ANALIZEI TRANZACTIONALE CA INSTRUMENT SI TEHNICA DE LUCRU IN PSIHOTERAPIA INTEGRATIVA (3) – SCENARIUL DE VIATA –

Giulia Negură

Motto:
,,Orice ar fi crezut sau ar fi spus oamenii că fac cu viaţa lor, ei păreau mânaţi de o compulsie lăuntrică de a obţine o răsplată finală deseori diferită de ce scriau în autobiografie sau în curriculum vitae. Mulţi dintre cei care afirmau că vor să facă bani ajungeau să i piardă; unii care susţineau că sunt în căutarea iubirii găseau ură chiar şi la cei pe care i iubeau; părinţii care declarau că au făcut tot pentru copiii lor se trezeau cu ei dependenţi de substanţe, infractori sau sinucigaşi; indivizi pioşi care comit omucideri.”
(Eric Berne)

Abstract
Destiny, this concept mythical connotation, is found in various forms in the legends of mankind since ancient times. Term perspective has assigned its fantastic nature of omnipotence, giving the image of life force which is subject to any living being and who can not deviate even the gods creators. Therefore, this perspective does not allow change to what has been decided, creatures, both cuvântătoare or dumb lacking any power to transform what has been written. But this is not the only perspective of the concept of destiny. If poor vision mythical creatures leave to fate, psychological perspective comes to correct this shortcoming and the contrary: the man, the only rational beings can control his own life for that thread of his life even set himself the first years of life .
Destinul, acest concept cu conotaţie mitică, este regăsit sub diferite forme în legendele omenirii încă din cele mai vechi timpuri. Perspectiva fantastică a termenului i-a atribuit acestuia caracterul de atotputernicie, conferindu-i imaginea de forţă supremă căruia i se supune orice fiinţă vie şi de la care nu se pot abate nici chiar zeii creatori. Prin urmare, această perspectivă nu oferă posibilitatea schimbării a ceea ce a fost hotărât, făpturile, deopotrivă cuvântătoare sau necuvântătoare fiind lipsite de orice putere de a preface ceea ce „le-a fost scris”. Dar aceasta nu este singura perspectivă a conceptului de destin. Dacă viziunea mitică lasă vieţuitoarele slabe în faţa sorţii, perspectiva psihologică vine să îndrepte acest neajuns şi susţine contrariul: omul, singura fiinţă înzestrată cu raţiune îşi poate controla propria existenţă pentru că firul destinului său este stabilit chiar de el însuşi încă din primii ani de viaţă.

ROLUL FEEDBACK-ULUI ÎN PSIHOTERAPIA INTEGRATIVA

Psih. Elena Iulia Oprița

„Șmecheria este să consideri feedback-ul un cadou… Felul în care procedez eu este să îl verific pe mine și să mă întreb dacă rimează cu ceea ce simt eu față de mine. Există vreo parte, chiar și o idee, chiar numai cinci la sută, care pare adevărată? Încerc să-mi amintesc dacă oamenii mi-au mai dat, în trecut, acest feedback…Mă întreb dacă oamenii sunt atenți la unele din punctele mele moarte, ceva ce ei pot vedea și eu nu.”  (Irvin D. Yalom, Soluția Schopenhauer, 2010)

Marele Dicţionar de Neologisme (MDN, 2000) defineşte termenul de feedback drept conexiunea inversă în sistemele cibernetice, biologice şi tehnice pentru menţinerea stabilităţii şi echilibrului lor faţă de influenţele exterioare, un lanţ cauzal închis, o retroacţiune.

„NU!” – „NU VREAU!”

Claudia Pătărlăgeanu

„Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea,
aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe,
tot mai adânc în real.
Şi filozofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te!”
Mircea Eliade (“Isabel şi apele diavolului”)

„Nu vreau să fac ce spui tu!”, „Ridică de pe jos acest obiect, acum! – Nu! Nu vreau!”. Exemplele pot continua la nesfârșit și sunt convinsă că acest gen de răspunsuri sunt familiare multora.
Aceste două cuvinte atât de folosite, reflectă refuzul de a face ceva sau de a participa la orice fel de activitate, sunt cuvinte pe care toți cei ce se adresează într-un limbaj inteligibil atât verbal cât și non-verbal le folosesc.
În momentul apariției unui copil, începând cu vârsta de aproximativ un an deoarece de cele mai multe ori este vârsta la care un copilaș începe să se deplaseze, părinții sau persoanele de referință ce fac parte din viața lui încep să familiarizeze copilul cu acest cuvânt „NU” – „nu face aia…, nu te duce acolo…, nu pune mana…, nu te urca…, nu….nu…nu…”.

GANDURI DE VACANTA

Giulia Negură

Motto:
,,O vacanţă este asemenea dragostei:anticipată cu plăcere,
trăită cu disconfort şi amintită cu nostalgie” (Anonim)

M-am aşezat la calculator cu frustrare. În faţa foii albe, fără nici un gând despre ce urmează să scriu, cu o senzaţie de nemulţumire pentru că „trebuie” să-mi îndeplinesc o sarcină: „Dar eu intru în vacanţă, de fapt sunt deja în starea de vacanţă. Mi-am activat-o cumva chiar înainte de a-mi începe concediul, din nerăbdare!”. Deci, cum să fac eu asta? Cum să pretind că de fapt aceste lucruri nu se întâmplă şi că un chef nemaiîntâlnit să scriu? … Ştiu! Voi scrie despre vacanţă!

TEAMA DE MOARTE – ANXIETATEA UMANA FUNDAMENTALA

Giulia Negură

Motto:
,,Orice s-ar spune, moartea chiar doare. Doare tot timpul; este mereu cu noi, scormoninând undeva în interior, fâlfâind uşor, abia auzită, undeva sub membrana conştientului. Ascunsă şi deghizată, curgând într-o varietate de simptome, este izvorul multora dintre grijile, tensiunile şi conflictele noastre” (Yalom, 2011)

Stau şi meditez. Am finalizat, cu sufletul la gură, aşa cum savurezi prăjitura care îţi place cel mai mult, o carte fascinantă. Se numeşte „Privind soarele în faţă” (I. Yalom, Md., 2011). Este o carte despre sensul înfruntării ideii de moarte în viaţă fiind, despre cum să ne atenuăm groaza de a face acest lucru, dar şi despre cum a privi direct în ochii groazei ne poate îmbogăţi viaţa. Am savurat cartea pentru că, citind această capodoperă psihoterapeutică am avut una dintre cele mai vii experienţe revelatoare, cum le numeşte autorul, din viaţa mea. Mi-am privit propriul soare în faţă şi am înţeles. Am înţeles de ce mă orbea atât de tare. Mi-am conştientizat şi înţeles durerea ochilor în faţa măreţiei sale.

PRINCIPIUL CULOARULUI IN RELATIA DE CUPLU

Concept original psihoterapeut Daniela Șerban

De la A la B nu e întotdeauna egal cu de la B la A. Culoarul de comunicare care se desfășoară între partenerii de cuplu este semnificat de acțiunile lor, de exprimarea sentimentelor, de exprimarea și de modul în care se împlinesc nevoile fiecăruia dintre ei.
Principiul culoarului în relația de cuplu, pe care vi-l supun atenției și criticii, s-a născut din observațiile făcute în cabinet asupra modelului cerere – ofertă în cuplu. Voi exemplifica doar cu unul dintre cazurile observate.

TEHNICA SCAUNULUI GOL

Giulia Negură

Motto:
,,Dialogul poate recrea punţi.”
(Anonim)

În cadrele de lucru specifice psihoterapiei integrative pot fi utilizate metode şi tehnici aparţinând oricărei orientări psihoterapeutice, în funcţie de problematică, pacient, etapa în care se află procesul terapeutic, şi mai ales în funcţie de obiectivul de lucru stabilit.
Tehnica scaunului gol este una dintre tehnicile bazate pe dialog, un instrument cu un spectru larg de aplicabilitate, atât în cadrele de lucru individuale, cât şi de grup, atât cu adulţii, cât şi cu copiii, într-o paletă complexă de situaţii terapeutice în care există conflicte interne sau externe persoanei pacientului.