„NU!” – „NU VREAU!”

Claudia Pătărlăgeanu

Dacă ar trebui să-mi rezum în puţine cuvinte experienţa mea,
aş spune că jocul m-a dus mereu tot mai departe,
tot mai adânc în real.
Şi filozofia mea s-ar reduce la o singură dogmă: Joacă-te!
Mircea Eliade (“Isabel şi apele diavolului”)

„Nu vreau să fac ce spui tu!”, „Ridică de pe jos acest obiect, acum! – Nu! Nu vreau!”. Exemplele pot continua la nesfârșit și sunt convinsă că acest gen de răspunsuri sunt familiare multora.
Aceste două cuvinte atât de folosite, reflectă refuzul de a face ceva sau de a participa la orice fel de activitate, sunt cuvinte pe care toți cei ce se adresează într-un limbaj inteligibil atât verbal cât și non-verbal le folosesc.
În momentul apariției unui copil, începând cu vârsta de aproximativ un an deoarece de cele mai multe ori este vârsta la care un copilaș începe să se deplaseze, părinții sau persoanele de referință ce fac parte din viața lui încep să familiarizeze copilul cu acest cuvânt „NU” – „nu face aia…, nu te duce acolo…, nu pune mana…, nu te urca…, nu….nu…nu…”.În experianța mea atât personală cât și profesională, am întâlnit destul de puțini adulți, părinți sau persoane de referință din viața copiilor care să explice acestora de ce nu este bine să facă anumite lucruri sau să le ofere posibilitatea să aleagă nu numai să le interzică. De foarte multe ori am pus întrebarea: „ de ce ar trebui să facă așa, doar pentru că spui tu?” – răspunsul a fost de foarte multe ori „da” – copilul trebuia să execute ceea ce i se cerea. Dar, de ce? Dacă ai fi pusă să faci ceva impotriva voinței, ai face-o? – răspunsul a fost „nu”. Concluzia este, dacă noi nu suntem dispuși să executăm ceea ce ne impun alții, de ce avem pretenția ca, micuții să o facă? Doar pentru că ei sunt mici și noi suntem mari și știm mai bine?….
Răspunsul meu a fost și va rămâne întotdeauna același, copilul nu este obligat să execute ordine deoarece nu este o jucărie sau un roboțel pe care noi îl dominăm, el are tot dreptul să refuze, să se manifeste, să se împotrivească atâta timp cât o bună perioadă de timp el aude doar interdicții.
Perioada lui „Nu”, face parte din evoluția copiilor și important este să reușim să o gestionăm fără să afectăm încrederea și imaginea de sine a acestuia care sunt în formare.
Erickson a clasificat perioada 1-3 ani, ca a doua criză din copilăria mică, ce se referă la „autonomie versus îndoială”. Este stadiul în care se dezvoltă sentimentul de autonomie, încredere în sine, când copilul dorește să îndeplinească o serie de activități, chiar dacă greșește. Încurajările copilului din părtea părinților, îi vor dezvolta siguranța și încrederea în sine, dar dacă părinții, îl vor descuraja și ridiculiza, vor împiedica dezvoltarea încrederii în sine, devenind rușinos și retras.
Această etapă în dezvoltarea copilului, este cea în care se dezvoltă conștiința de sine și este firesc ca acesta să aibă momente de refuz. Faptul că refuză să facă ceva, nu înseamnă că este un afront la adresa adultului, (de foarte multe ori așa este interpretat) ci este parte din restructurarea ce se produce în planul relațiilor dintre copil și mediu, dintre el și ceilalți membrii ai grupului. „Evoluțiile înregistrate pe de o parte la nivelul limbajului iar pe de alta la nivelul structurilor gândirii permit deja copilului înțelegerea că unele acțiuni sunt permise, altele nu; înțelegerea și sesizarea sensului a ceea ce bine și ceea ce este rău, ceea ce e voie să facă și ceea ce nu este voie.”
Copilul în această perioadă are nevoie de acceptarea, înțelegerea și încurajarea noastră, nu de opoziția sau de dorința adultului de a-l înfrunta. Această perioadă din viața copilului este cea în care copilul este un mic explorator când se familiarizează cu relațiile, mersul, regulile, interdicțiile, este o etapă bogată deoarece se dezvoltă limbajul, începe formarea și consolidarea autonomiei, apare nevoia independenței în ceea ce privește acțiunea.
Încercați să înlocuiți interdicțiile cu posibilitatea de a le oferi variante de a alege deoarece îi veți stimula să gândească și să ia decizii și veți detensiona foarte multe situații în care veți întâmpina refuzul categoric din partea copiilor și dorința de confruntare a unora dintre adulți care de foarte multe ori iau rezistențele copiilor ca pe un afront personal. Este o metodă care chiar funcționează, pe care o folosesc întotdeauna cu copiii mei. Recunosc că a fost un exercițiu personal deoarece este mult mai ușor să spui „Nu…..”, decât să spui „dacă faci cutare lucru…, se poate întâmpla asta…..sau asta……”, dar a fost o provocare pozitivă pentru că am reușit să trec cu bine peste împotrivirile lor și le-am oferit posibilitatea de a gândi variantele pe care le ofeream iar ei au putut și pot alege ceea ce este sigur pentru ei. Astfel i-am ajutat și îi ajut să-și consolideze încrederea în sine și în capacitatea lor de a lua decizii.
G. Allport (1981) spunea că „perioada 0-3 ani este delimitată de apariția și dezvoltarea simțului eu-lui corporal și a simțului unei identități de sine continue, a respectului de sine și a mândriei, susținute de ceea ce Erickson numea – rațiune versus legalitate, învățarea regulilor, a ceea ce este permis și ceea ce nu este.”
Concluzia este că, copilul are nevoie de reguli și limite clare, dar are nevoie și de înțelegere, susținere, posibilitatea de a alege și nu în ultimul rând de respectul nostru. Pentru a-i putea oferi toate cele enumerate mai sus este nevoie de multe conștientizări ce țin de nevoile copilului, dar și de nevoile copilului din noi, deoarece atunci vom putea să oferim necondiționat.
Atunci când te naşti, nu eşti un copac, ci o sămânţă. Trebuie să creşti, trebuie să ajungi la o înflorire, iar această înflorire va fi mulţumirea ta, împlinirea ta. Această înflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatură decât cu tine, cu evoluţia ta personală.” – Osho

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s