BRAINSPOTTING – O NOUA TEHNICA DE VINDECARE A TRAUMELOR

Brainspottingul este o dezvoltare a tehnicii EMDR renunțându-se la mișcarea bilaterală a ochilor și reducând protocolul la etapele sale esențiale. Contrar tehnicii EMDR, unde centrarea se face asupra experienței stressante, Brainspotting-ul consideră că descoperirea” punctului creierului” este un obiectiv în sine atenția clientului trebuind îndreptată către acesta.

David Grand, PhD a descoperit aceasta metodă promițătoare de terapie din întâmplare în timp ce se utiliza în practică EMDR. Brainspotting este un instrument terapeutic folosit in psihoterapie, care funcţionează prin identificarea, procesarea şi eliberarea surselor neurofiziologice principale ale durerii emoționale/corporale, traumelor, disocierii şi a unei întregi game de alte simptome problematice. Brainspotting este simultan o formă de diagnostic şi un tratament, facilitată de muzica bilaterală, care este profundă, directă şi puternică, dar focalizată şi cuprinzătoare.
Brainspotting este și un instrument neurobiologic de sprijin în relaţia clinică de vindecare. El nu înlocuieşte prezenţa matură şi încurajatoare a unui terapeut şi capacitatea de a angaja o fiinţă umană suferindă într-o relaţie ce oferă siguranţă şi încredere, în care aceasta se simte ascultată, acceptată şi înţeleasă. Brainspotting ne furnizează un instrument, în cadrul acestei relaţii clinice, care localizează, focalizează, procesează şi eliberează în mod neurobiologic experientele şi simptomele care în mod normal scapă minţii conştiente şi capacităţii sale cognitive şi de exprimare prin cuvinte. Brainspottingul acţionează asupra creierului profund şi a corpului prin accesul său direct la sistemele autonom şi limbic din cadrul sistemului nervos central al corpului. Prin urmare, este un tratament/un instrument fiziologic cu profunde consecinţe psihologice, emoţionale şi fizice.
În teorie, se afirmă că brainspotting accesează şi exploatează capacitatea înnăscută de autoevaluare a corpului, de a procesa şi a elibera zonele vizate (sistemele) care se află în homeostază maladaptativă (moduri primitive de supravieţuire blocate).
Acest fapt explică capacitatea brainspotting-ului de a reduce şi de a elimina în multe cazuri durerile corporale şi tensiunile asociate cu stările fizice.
Un „brainspot” este poziţia ochiului asociată cu activarea energetică/emoţională a unei situaţii traumatice/încărcate emoţional, localizate în creier, cel mai probabil în amigdală, hipocampus sau cortexul orbitofrontal al sistemului limbic. Localizat prin poziţia ochiului, asociat cu răspunsuri reflexe observate din exterior şi trăite la nivel interior, un brainspot este de fapt un subsistem fiziologic care păstrează experienţa emoţională sub forma amintirii. Atunci când un brainspot este stimulat, creierul profund trimite terapeutului un semnal reflex, că a fost localizată o arie cu semnificaţii. Acest lucru se petrece, de obicei, în afara ariei de conştientizare a pacientului. Există o mulţime de răspunsuri reflexe, inclusiv spasme ale ochiului, priviri oscilante sau fixe, clipiri (puternice şi duble), dilatarea pupilei şi strângerea ei, îngustarea ochilor, ticuri faciale, cute ale sprâncenelor, tragerea aerului pe nas, înghiţituri, căscat, tuse, clătinări ale capului, gesturi ale mâinilor, mişcările picioarelor şi schimbarea poziţiei corpului.
Expresiile faciale reflexe sunt indici puternici ai prezenţei unui brainspot. Apariţia unui răspuns reflex în momentul în care clientul accesează experienţa somatic-senzitivă a unei traume, probleme somatice sau emoţionale, indică localizarea şi activarea unui brainspot. Atunci, brainspot-ul poate fi accesat şi stimulat prin menţinerea poziţiei ochiului clientului în timp ce acesta este focalizat pe experimentarea somaticã/ senzorială a simptomului sau problemei căreia i se adresează terapia. Menţinerea acelei poziţii a ochiului/brainspot-ului aflată în centrul atenţiei, asupra „senzaţiei corporale” generate de acea problemă sau traumă, declanşează un proces profund de integrare şi vindecare la nivelul creierului. Acest proces, care pare să aibă loc la nivel reflex sau celular în sistemul nervos, produce o decondiţionare a răspunsurilor emoționale sau fiziologice care au fost în prealabil condiţionate şi maladaptative. Brainspotting pare să stimuleze, să vizeze şi să activeze capacitatea inerentă a corpului de a se vindeca singur de traume. În etapa de aplicare a tehnicii, numită „fereastra spre interior”, terapeutul şi clientul localizează împreună brainspot-uri prin intermediul senzaţiilor clientului legate de experienţă, care produc cel mai intens disconfort afectiv/corporal. Brainspotting-ul se poate face cu un singur ochi sau cu amândoi. Brainspotting-ul poate fi îndreptat asupra disconfortului sau poate urmări definirea şi consolidarea resurselor.
Brainspotting este de asemenea foarte util la accesarea şi dezvoltarea stărilor şi experienţelor interioare pline de resurse. Aceste resurse le permit terapeutului şi pacientului, la nevoie, să „penduleze” între resurse sau stările pozitive şi stările traumatice în timpul procesului de brainspotting, ceea ce permite o asimilare succesivă, gradată şi o desensibilizare a situaţiilor şi simptomelor intens traumatice şi încărcate emoţional. Brainspotting pătrunde până la centrul reflex. Adeseori, când cineva pare să fi ajuns la nivelul zero de stres, se pătrunde într-un nou strat sau nivel, ajungându-se mai adânc în creier. Centrul reflex se află în corpul profund, inconştient al creierului. Este în afara conştientizării noastre, la fel ca respiraţia, circulaţia şi digestia. Brainspotting demontează traumele, simptomele, stresurile somatice şi credinţele disfuncţionale la nivelul centrului reflex. Este o abordare „corp la corp”. Stresul este activat şi localizat în corp, care conduce apoi la localizarea brainspot-ului în funcţie de poziţia ochiului. Spre deosebire de EDMR unde se vizează amintirea traumatică, în brainspotting, brainspot-ul este ţinta sau „punctul focal sau de activare”. Totul urmăreşte activarea, localizarea şi procesarea brainspot-ului.
Brainspotting este foarte puternic şi eficient când se realizează cu ajutorul CD-urilor cu muzică bilaterală. Sunetele bilaterale stimulează capacitatea de procesare a creierului prin stimularea alternativă a celor două emisfere cerebrale. În cazul clienţilor cu un grad înalt de disociere sau foarte fragili, brainspotting-ul poate fi început fără nici o stimulare bilaterală, ea putând fi adăugată mai târziu când clientul este mai integrat şi mai flexibil. Sunetul vindecător intră direct în creier prin nervii auditivi în timp ce timpanele sunt puse în vibraţie bilateral. Orice eveniment din viaţă care produce răni fizice şi/sau emoţionale semnificative şi disconfort, în care persoana resimte acut sentimentul că este copleşitã, neajutorată sau blocată, poate fi o experienţă traumatică. În cadrul profesiilor terapeutice, se recunoaşte tot mai mult că experienţele rănilor fizice şi/sau emoţionale, a durerilor cronice sau acute, a afecţiunilor fizice grave, a intervenţiilor medicale dificile, a tulburărilor sociale, dezastrelor naturale, cât şi a multor alte evenimente problematice, vor contribui la dezvoltarea unui rezervor substanţial de traume. Acele traume sunt păstrate în corp.
În cele mai multe cazuri individul traumatizat nu are, de regulă, ocazia sau susţinerea să proceseze în mod adecvat şi să integreze aceste evenimente traumatice. Atunci, experienţa traumatică devine parte a rezervorului de traume al acelui individ. Corpul şi psihicul nu pot rămâne neafectate de costurile fizice, energetice şi emoţionale generate de această încărcătură de traume. Literatura medicală şi psihologică admite în prezent că aproximativ 75% din solicitările de asistenţă medicală sunt legate de acţiunile sau consecinţele acestei acumulări de stres şi/sau traume asupra sistemelor corpului uman.
Orice terapeut profesionist întâlneşte situaţii în care simptomele fizice nu pot fi separate de consecinţele lor emoţionale sau psihologice. Experienţele traumatizante de viaţă, fie fizice sau „emoţionale, sunt adeseori factori importanţi ce contribuie la apariţia şi/sau menţinerea majorităţii simptomelor şi problemelor întâlnite în asistenţa medicală.
Brainspotting-ul este un instrument fiziologic terapeutic care poate fi integrat într-o gamă largă de modalităţi de vindecare, inclusiv abordări psihologice, cât şi somatice de tratament. Brainspotting-ul poate fi util în completarea diverselor terapii corporale, inclusiv a exerciţiilor fizice avansate, a chiropraxiei, acupuncturii, terapiilor somatice, terapiei fizice, îngrijirii bolnavilor, medicinei şi a altor abordări specializate ale vindecării fizice. Este o resursă valoroasă în tratamentul unei game vaste de probleme medicale, fizice şi psihoemoţionale şi a simptomelor întâlnite de terapeuţii profesionişti.
Brainspotting oferă un instrument neurobiologic pentru accesarea, diagnoza şi tratarea unei game largi de stări somatice şi emoţionale.

Exemplu clinic:
Domnul W trebuia ca, în fiecare seară și dimineață, în drumul său spre casă, să traverseze un tunel, dar de aproximativ un an, după cum afirma, „pur și simplu nu mai putea”. Acum un an, în mijlocul tunelului a avut o pană. De fapt, tocmai se întorcea de la înmormântarea mamei lui și, în mijlocul tunelului, pneul s-a spart. A reușit să se gareze în spațiul de servicii fără probleme, dar, odată ajuns în acel loc, fu copleșit de panică. Nu i-a trebuit mult timp pentru a schimba roata, însă apoi de-abia s-a simțit capabil să conducă în continuare. Mâinile îi tremurau, iar el se simțea mic și neputincios.
Prima ședință la cabinetul meu: i-am propus Brainspotting, deoarece mi se părea că la nivelul corpului său încă erau înregistrate amintiri violente. După ce domnul W îmi descrisese cu precizie ce i se întâmplase, l-am întrebat: „Cum vă evaluați astăzi stresul provocat de acest eveniment pe o scară de la 1 la 10?”. El îmi răspunse opt, iar eu, în continuare, l-am întrebat: „Unde simțiți în corp acest stres?”. Apoi i-am ghidat privirea sa foarte lent, utilizând un pointer pe verticală, de sus în jos. L-am întrebat în continuare în care moment a resimțit stresul cel mai important: Sus, jos sau la mijloc? El a răspuns: „Atunci când privesc la înălțimea ochilor”, iar eu l-am întrebat apoi: „Unde îl simțiți cel mai tare: la dreapta, la stânga sau la mijloc?”. Punctul unde dl. W a afirmat în mod subiectiv că resimțea stresul cel mai tare era „brainspot” -ul său. Apoi l-am întrebat unde resimte stresul exact în corp? Mi-a răspuns că avea un sentiment de opresiune în torace.
L-am invitat să continue să fixeze punctul acela și să observe ce se întâmplă înăuntrul său (idei, emoții, senzații corporale, amintiri) fără a judeca și fără expectanțe: „Observați pur și simplu ce vă vine în mod spontan și ce se întâmplă apoi”. La fel ca marea majoritate a clienților, dl. W a făcut întocmai fără a spune nimic. Apoi a zis: „Sunt în beci, am patru sau cinci ani, este sumbru și foarte frig, este deja o eternitate de când sunt închis aici”. L-am încurajat: „Foarte bine, continuați să observați, orice se întâmplă”. „Da”, spune el după o lungă pauză, afișând o mină speriată și tremurând ușor, „Este mama mea, pur și simplu m-a încuiat aici”. Apoi, mai târziu: „Acum vine să mă caute, mă consolează… ah nu am știut atunci că și-a dat seama cât de speriat eram și ca m-a consolat o bună perioadă.” Dl. W respira profund, tremurăturile îi erau atenuate. „Acum nu mai îmi este frig”, spune cu ușurare. Am observat aceasta schimbare și îl rog din nou să își evalueze stresul: răspunde fără ezitare zero. „Concentrați-vă asupra senzațiilor dumneavoastră și creșteți stresul cât de mult puteți continuând să fixați punctul descoperit. Cum vă evaluați stresul?”. – „Cinci, era într-adevăr o formă de educație total ridicolă, nici măcar unui animal nu i s-ar fi cuvenit un asemenea tratament.” Stresul scăzuse din nou la nivelul zero. Chiar și atunci când l-am invitat să evoce traversarea tunelului, stresul scăzuse la unu. Acum avea un sentiment de căldură și confort în corpul său, un sentiment de pace și de liniște. „Ce semnifică unu?” l-am întrebat. Mi-a răspuns fără ezitare că atunci când va pleca va merge acasă chiar prin tunel.

Articol tradus și adaptat de către Andrei Aroșoaie după ” What is Brainspotting” – D. Grand PhD.
David Grand este licențiat în studii sociale clinice fiind doctor al Universității Internaționale și este renumit pentru descoperirile sale extraordinare în vindecarea traumelor și stimularea performanței.
„Brainspotting – un développement ultérieur prometteur de l’EMDR” – Oliver Schubbe et Nora Affolter.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s