Daniela Șerban
Avem tendința de a admira puterea. Dar, de asemenea, avem tendința de a abuza de putere, pentru că nu ne raportăm la putere într-un mod adecvat. Intimidarea este o parte a condiției umane, dar asta nu face din acest comportament unul corect social. Se presupune că ar trebui să avem grijă unii de ceilalți.
Fenomenul cunoscut ca ”bullying” și care se poate traduce prin agresiune fizică și psihică, având un caracter intenționat și constant, rămâne o problemă majoră pentru educatori și părinți. Factorii de risc au fost bine definiți de specialiști, identificați la nivel individual, de grup și social. Dincolo de traumele puternice și cu efect imediat la care sunt supuse victimele, acestea sunt expuse și unui risc ridicat în apariția tulburărilor emoționale majore de mai târziu.”Micii tirani” sunt generatorii acestor traume, dar suferă, la rândul lor, efecte pe termen lung, ca urmare a participării și inițiativei lor în agresiune. Nici martorii tăcuți ai bullying-ului nu sunt scutiți de efectele participării, fie și non-voluntare, la episoadele de violență. Cel mai adesea, episoadele de bullying apar în școli.
De la cruzimea copiilor de la locurile de joacă și până la cruzimea cu care ”toacă” moara de zvonuri on-line, auzim mai multe despre agresiune decât oricând, dar ne descurcăm mai bine în a-i ajuta pe copii și pe adolescenți să facă față acestui fenomen în ascensiune?
Modelele la care se raportează în general copiii, părinți și educatori, ar trebui să păstreze ochii larg deschiși la propriul lor comportament. Uneori, adulții pot spune sau face lucruri în fața copiilor lor care imită un comportament agresiv, bârfind, sfidând, încurajându-și copiii să lovească înapoi sau permițând ca rivalitatea dintre frați să degenereze în ceva mai dăunător .
Acest articol își propune să sublinieze riscurile, semnele și simptomele de agresiune pentru a veni în sprijinul psihologilor tineri din cabinetele școlare, în sprijinul dascălilor și al părinților, oferind un tablou în care elementele componente pot fi cu ușurință identificate.
De ce devin copiii agresori?
- Ca să devină populari
- Ca să se erijeze în lideri
- Pentru că au fost agresați la rândul lor
- Pentru că sunt revoltați
- Pentru că nu sunt ascultați
Bullying-ul afectează un număr mare de copii și este unul dintre factorii majori de risc pe termen lung în apariția dezechilibrelor psihice, fizice și psihosomatice. Bullying-ul este un fenomen comun pentru elevii din întreaga lume, se întâmplă în toate țările și afectează între 9% și 54% dintre tineri.
Aceste procente variază in întreaga lume. Studiul realizat la nivel mondial în 2006, Health Behaviour in School-Aged Children (Comportamentul sănătos al copiilor de vârstă școlară) prezintă prevalența mondială de agresiune în rândul adolescenților de 13 ani ca variind între 8,6% și 45,2% în rândul băieților și între 4,8% și 35,8% în rândul fetelor. Rate scăzute s-au înregistrat în Suedia, iar cele mai înalte în Lituania. În Marea Britanie, mai mult de jumătate dintre elevii intervievați spun că agresiunea între elevi este o mare problemă. În România, în perioada octombrie 2011 – octombrie 2013, Asociaţia Telefonul Copilului a înregistrat 2.907 cazuri de bullying, 45,72% din cazuri vizând violenţa fizică, 22,86 % violenţa verbală, 15,24% abuzul emoţional şi 14,28 % abuzul relaţional. „Printre efectele fenomenului bullying s-au înregistrat: depresii şi tulburări de comportament (33,15 la sută), excludere şi dificultate în relaţionare (procentaj de 29,78 la sută), gânduri suicidale (15,17 la sută), frică şi anxietate (12,92 la sută), criză de identitate şi singurătate (4,49 la sută). Cele mai multe cazuri au fost înregistrate din regiunea Muntenia (26,66 la sută), urmată de Oltenia (19,05 la sută), Moldova (17,14 la sută), Transilvania (2,86 la sută), Bucureşti (2,86 la sută), Dobrogea (1,91 la sută), necunoscut (29.52 la sută)„, arată Asociaţia Telefonul Copilului, într-un comunicat de presă.
Înțelegerea cauzelor care conduc la fenomenul de bullying este foarte diferită în funcție de contextul socio-economic și cultural al fiecărei țări sau regiuni. Tabloul general se referă la manifestarea supremației, a superiorității tinerilor proveniți din medii socio-economice privilegiate, dar și la tinerii marginalizați, provenind din medii puternic defavorizate, care își exprimă într-un mod agresiv dorința de a controla un anumit teritoriu, de a se poziționa egal în raport cu colegii lor. Participanții într-o secvență de bullying sunt agresorii, victimele, agresor-victimă sau outsider observator, aceștia din urmă nu mai puțin afectați emoțional.
Fenomenul de bullying se manifestă cel mai adesea direct, implicând agresiune fizică: lovituri, furt, amenințări cu arme. O altă formă de manifestare directă include agresiunea verbală (poreclele, de pildă), umilința în public, intimidarea.
Ca forme indirecte de manifestare a bullying-ului, ne referim la relaționarea de tip agresiv, cum este cazul zvonurilor intenționat răspândite, respingerea socială, excluderea din grup, ignorarea.
Tehnologia creează o cale unică și nouă de bullying: cyberbullying-ul, răspândit în special prin intermediul rețelelor de socializare. Această formă poate fi încadrată ca manifestare directă, dar și indirectă de bullying, extrem de periculoasă și greu de controlat.
Factorii de risc
Vorbim în primul rând despre vârstă, gen și condiții sociale ca factori de risc în apariția și menținerea fenomenului de bullying.
Există factori de risc specifici care se iau în considerare pentru cele trei grupuri:
victime, agresori sau agresori-victime. Victimele pot fi pasive, provocatoare, sau pur și simplu în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Unii au caracteristici distinctive, dar cei mai mulți nu sunt văzuți ca fiind diferiți de restul. Agresorii au adesea un statut social ridicat, ceea ce le dă ”licența” să-și folosească puterea asupra celor mai slabi. Ei tind să aibă mai multe probleme de comportament și nu prezintă nici o ajustare a simptomelor atâta vreme cât exteriorizările deranjante le sunt încurajate. Consumul de alcool în rândul băieților și un istoric de abuz fizic pot constitui alte riscuri pentru apariția comportamentelor agresive. Agresorii-victime pot fi agresivi, pasivi și provocatori în același timp. Ei pot învăța comportamentele dezadaptative de utilizare a agresiunii ca strategii pentru a face față statutului lor de victimă .
Că suntem conștienți sau nu, la un moment dat fiecare dintre noi a fost parte a celui de-al patrulea grup, constituit din martori, spectatori ai fenomenului de bullying. Hărțuirea nu se poate susține fără încurajarea activă a trecătorilor sau acceptarea pasivă. Elevii prezenți astfel într-un episod de bullying sunt afectați în mod negativ de agresiune prin aceea că mediul ostil le distrage atenția de la activitățile școlare. Recunoașterea și activarea acestui grup a persoanelor din apropierea fenomenului ”bullying” poate fi hotărâtoare în schimbarea culturii școlare împotriva agresiunii.
Efecte pe termen lung
Bullying-ul, fie că vorbim despre agresori, despre victime sau despre victime-agresori este asociat cu rezultate slabe pe termen lung ale celor implicați. Intimidarea conduce la o ajustare psiho-socială slabă, la probleme de sănătate mai mari și la o reglare emoțională și socială mai săracă. Probabilitatea de a fi diagnosticat cu o tulburare psihiatrică la maturitatea timpurie este ridicată în cazul în care copilul a fost agresat sau a comis agresiunea. Victimele sunt predispuse la episoade de depresie, reclamă tulburări psihosomatice, utilizarea de medicație și tentative de suicid. Consecințele pe termen lung la maturitate, pentru un copil care a fost hărțuit, includ psihoza, depresia, nivelul scăzut al stimei de sine și relații abuzive. În acest grup de diagnostice psihiatrice se regăsesc adesea tulburările de anxietate. În cazul în care unul dintre gemenii identici a fost bruscat, iar celălalt nu a fost, dar a asistat, acesta din urmă prezintă un risc la fel de mare de simptomatologie de internalizare. Acest lucru arată puternic efectul expunerii la mediul agresiv.
”Bătăușii” care își recunosc comportamentul au rate mai mari de depresie și de stres psihologic, comparativ cu cei care își neagă agresiunea. Toți agresorii au atitudini negative mai mari față de școală și prezintă un risc mai mare de abandon școlar. Agresorii, ca o consecință a activității lor, sunt mai susceptibili de a avea mai multe probleme sociale și comportamente agresive ca formă de rezolvare a conflictelor. Aceștia tind să aibă diagnostice psihiatrice de personalitate antisocială, de abuz de substanțe și tulburări de anxietate De asemenea, se angajează cu grad ridicat de risc în utilizarea de tutun, alcool și alte droguri.
”Bătăușii” din copilărie au o creștere de patru ori a comportamentului criminal la
maturitatea timpurie. Ei au mai multe probleme la angajarea într-un loc de muncă și la menținere relațiilor de cuplu stabile pe termen lung.
Ce le putem spune copiilor care se simt agresați? Ce le putem spune adolescenților care se simt agresați?
• Nu te învinovăți. Nu e vina ta. Nu contează ce spune cineva sau nu, nu ar trebui să fie rușine de cine ești sau de ce simți.
• Fii mândru de cine ești. În ciuda a ceea ce spune un coleg/profesor, există multe lucruri minunate despre tine.
• Cere ajutor. Discută cu un părinte, profesor, consilier, psiholog sau alt adult de încredere. Să mergi la psiholog nu înseamnă că este ceva în neregulă cu tine.
• Stai departe de agresori. Ei vor să știe că au un control asupra emoțiilor tale, astfel că nu reacționa cu furie sau nu riposta cu forță fizică. Ignoră, stai calm și spune că nu ești interesat de ceea ce au de spus și nici de vreun conflict.
• Raportează orice încercare de intimidare unui adult de încredere. În cazul în care nu raporteazi amenințările și atacurile, un agresor va deveni de multe ori și mai agresiv. În multe cazuri, adulții pot găsi modalități de a te ajuta, fără ca agresorul să știe că ai raportat acțiunile lui.
• La fel ca agresorul, va trebui să fii implacabil. Raportează fiecare incident de agresiune, până când se oprește. Nu există nici un motiv pentru renunța vreodată să te aperi de agresiune.
• Uită-te la imaginea de ansamblu. Intimidarea poate fi extrem de dureroasă, dar încearcă să te întrebi cât de important va părea acest episod pentru tine pe termen lung. Va conta într-un an? Merită să fii atât de supărat? În cazul în care răspunsul este nu, concentrează-ți timpul și energia în altă parte.
• Concentrează-te pe pozitiv. Reflectează cu privire la toate lucrurile pe care le apreciezi în viața ta, inclusiv propriile calități. Fă o listă și referă-te la ea ori de câte ori te simți umilit.
• Regăsește-ți umorul. Dacă ești suficient de relaxat pentru a recunoaște absurdul unei situații de agresiune și poți comenta despre ea cu umor, probabil nu vei mai fi o țintă interesantă pentru un agresor.
• Nu încerca să controlezi ce e de necontrolat. Multe lucruri în viață sunt dincolo de controlul nostru, inclusiv comportamentul altor persoane. Mai degrabă concentrează-te pe lucrurile pe care le poți controla, cum ar fi modul în care alegi să reacționezi la agresivitate.
Gestionarea agresiunii implică intervenții comprehensive cu părinții, victime, agresori și școală. Odată ce psihologul identifică victima sau intimidatul, intervențiile ar trebui să înceapă cu sprijinirea familiei acelor copii implicați în agresiune.
În cazul victimei, e necesar ca psihologul să asculte copilul empatic, să-l fortifice și să-l liniștească, evitând vina victimei sau banalizarea evenimentului. O foarte bună direcție este aceea în care psihologul lucrează pe identificarea modalităților de evitare a situațiilor în care pot apărea agresiuni. Jocurile de rol de tipul pledoariei, argumentației ( ”Stai în picioare pentru tine” ) pot fi de mare ajutor pentru copil. Activitățile extracuriculare, cum ar fi sportul, muzica și atelierele de teatru pot fi folosite pentru a ajuta la impulsionarea creșterii stimei de sine a copilului. Psihologul poate identifica aspectele legate de siguranță, cum ar fi ideația suicidară și planurile de a consuma substanțe sau alte comportamente cu risc ridicat.
Odată ce un agresor este identificat, psihologul ar trebui să scaneze tabloul factorilor de risc pentru acest comportament, cum ar fi disfuncțiile de familie sau alte probleme de comportament și să semnaleze părinților și copilului gravitatea comportamentului și potențialul său în termeni de consecințe. Problema este comportamentul și nu copilul, iar acest lucru trebuie subliniat în mod constant. Ajutorul oferit familiei și copilului ca să recunoască un comportament ca fiind jignitor sau chiar periculos, este hotărâtor pentru limitarea continuării acestuia. Școala și părinții ar trebui să-și asume răspunderea pentru comportamentul ulterior al copilului.
Concluzie…sau nu
Aspectul cel mai dăunător al agresiunii este repetarea acesteia. Bătăușii sunt adesea neobosiți, agresează o dată și încă o dată și încă o dată, pentru perioade lungi de timp. Cei din jur, victime sau spectatori, pot trăi într- o teamă constantă față de momentul și locul de unde agresorul va lovi din nou, față de ce va face și cât de departe va merge.
Bullying-ul are consecințe emoționale negative pentru toți jucătorii. ”Țintele” fenomenului prezintă un risc mai mare pentru apariția episoadelor de depresie, anxietate și ideație suicidară. ”Făptașii” experimentează depresia, anxietatea, ostilitatea și sunt predispuși la abuzul de substanțe și comportamente antisociale. ”Spectatorii” de multe ori se simt fără speranță, nesiguri și prezintă simptome post-traumatice. Iar agresorii-victime – ținte ale agresiunii care la rândul lor agresează – pot suferi cel mai mult, inclusiv având un potențial mai mare de a provoca durere altora prin comiterea de infracțiuni și abuz asupra partenerului de mai târziu. Toți cei implicați tind să aibă prezență școlară mai slabă și performanțe academice precare. Un incident de agresiune poate deraia o întreagă comunitate școlară, poate perturba bunăstarea multor familii și lasă cicatrici de neșters în viața copiilor.
INSIDE 