MANANCA, ROAGA-TE, IUBESTE – ELIZABETH GILBERT

Este titlul unei carti scrise de americanca Elizabeth Gilbert. Cel mai popular dintre cele 10 titluri pe care le-a publicat scriitoarea, de-a lungul timpului. Cartea este scrisa sub forma unui jurnal autobiografic. Pe scurt, Elizabeth se afla in cea mai neagra perioada a vietii ei. Divortata, dupa o noua relatie esuata, secatuita fizic si emotional, renunta in cele din urma la gandul sinuciderii si alege sa o ia de la capat in mod diferit. Si pentru ca nu mai vrea sa fie casatorita, nu-si doreste copii, nici o casa in care sa se piarda, hotaraste sa plece prin lume in cautarea sensului si a sinelui sau autentic. Voiam placerile lumii si transcendenta divina – cele doua glorii ale vietii omenesti. Voiam echilibrul intre frumos si bun. As vrea sa aflu cum sa traiesc pe lumea asta si cum sa ma bucur de ea, dar fara sa uit de Dumnezeu. Cu aceste dorinte in minte si in suflet, alege ca destinatii Italia, India si Indonezia.

Drumul placerii – Italia
Elizabeth si-a dorit dintotdeauna sa invete italiana. I se pare o limba poetica. Ii dau dreptate pentru ca italiana moderna de astazi este florentina din secolul XIV, secol care l-a oferit lumii pe Dante. Nici o alta limba europeana nu se poate mandri cu o origine atat de poetica, spune ea. Nu-i de mirare ca se inscrie la cursuri, isi cumpara jurnale si carti, se straduieste sa invete zilnic cuvinte, carora le gaseste si sensuri mai adanci. De exemplu attraversiamo. A traversa strada in contextul experientei persoanale, inseamna a traversa dincolo de starea ei nefericita din prezent, spre regasire si liniste.

Si mie imi place italiana. Are un ritm debordant care vine odata cu vorbele, in cascada. Mi-a placut o expresie pe care Elisabeth a tinut sa o remarce in carte: amica stretta. Stretta inseamna de fapt stramta, ca si cum ai spune despre o haina ca este stramta. Deci, in Italia, un prieten apropiat este o persoana care poate fi lipita de piele. Nu-i asa ca vorbele nu sunt doar simple cuvinte?
Dar Elizabeth alege sa traiasca o vreme in Italia si din alt motiv decat limba dantesca. Vrea sa-si recapete pofta de viata si placerea de a manca: pizza, paste, branza, sparanghel, gelato, ciocolata etc. Intr-o ocazie pleaca la Napoli, doar ca sa manance cea mai buna pizza din lume la Pizzeria lui Michele. Placerea de a manca din acea delicatese o face sa exclame, lingandu-se pe degete: pizza asta imi place atat de mult incat am ajuns sa cred ca si ea ma iubeste la fel… Sigur ca placerea asta gastronomica pe care am simtit-o si noi, muritorii de rand, isi cere obolul. La sfarsitul perioadei de sedere in Italia, pofticioasa Elizabeth este nevoita sa-si cumpere o pereche de blugi, cu doua numere mai mari. Partea buna este ca nu pare sa fie deranjata de asta.

In cautarea spiritualitatii – India
Totul a inceput cu o rugaciune pe podeaua din baie. Atunci l-am intrebat pe Dumnezeu ce sa fac, spune Elizabeth. Cateva luni mai tarziu stie sigur ca Dumnezeu (divinul din ea?) a trimis-o intr-un ashram indian sa invete de la un profesor (guru) calea salvarii. Oare aceasta calatorie spirituala o va ilumina astfel incat sa prinda sensul cel mai profund al existentei ?
In India vin oameni cu vieti distruse, care au pierdut totul. In ultima vreme, vin tot mai multi occidentali pentru care crestinismul nu mai este relevant. Vin sa mediteze, sa invete sa taca si sa asculte, sa-si disciplineze gandurile si sa-L intalneasca pe Dumnezeu…

Elizabeth se straduieste sa-si tina gandurile in frau in timpul meditatiilor dar nu-i prea reuseste. Simte ca n-are darul devotiunii. O oboseste mai ales Guru Gita, o litanie cu multe strofe care se canta in miez de noapte. Trebuie sa inveti sa-ti alegi zilnic gandurile, la fel cum iti alegi zilnic hainele, ii spune Richard din Mexic, un tip cu trecut tumultos care-i tine companie si o tachineaza din cand in cand. Cand am citit asta, mi-am imaginat cum ar fi sa poti lua gandurile de guler si sa le ridici in sus din locul lor confortabil, sa le scuturi putin si sa le trimiti la plimbare. Iar in locul ramas gol sa inviti doar gandurile salvatoare si mobilizatoare.

Reusesti asta, spun initiatii doar daca respecti cu strictete programul din ashram. Ziua incepe la ora 3 din noapte cu Guru Gita, continua cu munca pe sectoare, apoi incep meditatiile. Ore intregi de contemplare in tacere, fara sa poti iesi din ghearele propriei tale minti. In urma acestor experiente repetitive, ti se poate intampla un singur lucru, spun initiatii: sa descoperi cine esti cu adevarat. Se pare ca lui Elizabeth nu prea i-a reusit asta in India dar mai are o sansa…

Iubirea vindeca tot – Indonezia
Reintalnirea cu Ketut, taumaturgul indonezian a fost o profetie facuta cu cativa ani in urma. Te vei intoarce in Bali, i-a spus acesta si vei gasi aici linistea de care are nevoie sufletul tau. Se pare ca vraciul a avut dreptate de vreme ce Elizabeth a gasit aici, nu doar linistea ci si iubirea pe care o pierduse. Singura modalitate de a vindeca o inima sfasiata este increderea. Vei iubi iarasi! Deschide inima! Cand minunea s-a intamplat, brazilianul Felipe era in preajma, gata sa i-o ofere pe tava pe a lui…

Dupa ce a primit darul iubirii a fost in stare sa zambeasca cu sufletul, cu mintea si cu ficatul, asa cum a indemnat-o Ketut. Cred ca un ficat care zambeste nu poate fi mancat, asta apropo de zicala populara: mi-ai mancat ficatii! Daca ma intrebati cum poti sa zambesti cu ficatul nu stiu acum sa raspund, nici Ketut nu ne spune mai mult. Dar am putea incerca niste raspunsuri…

Cand zambesti altora cu toata fiinta ta, le poti vedea si nevoile. De pilda Elizabeth nu ezita sa dea curs indemnului launtric de a-i cumpara o casa lui Wayan, din donatiile facute de prieteni. Altruismul manifestat pentru o femeie divortata care isi creste singura doi copii, ii aduce un plus de bucurie si recunostinta in suflet. Asa cum singura constata, cand te ajuti pe tine, ii ajuti si pe altii (tutti). Dupa parerea mea, si invers e valabil: cand ii ajuti pe altii, te ajuti in primul rand pe tine…

Dupa aproape un an de hoinarit prin lume, dar si dupa calatoria spirituala spre sinele sau autentic, Elizabeth se intoarce acasa fericita, sanatoasa si echilibrata. Concluzia ei: m-am salvat singura. Cum? Indraznind sa fac ceva diferit, pentru ca e mai bine sa-ti urmezi propriul destin imperfect decat sa traiesti o imitatie perfecta a vietii altcuiva.

Epilog
Dupa ce am citit povestea asta aureolata de succes, dupa ce am vazut ecranizarea ei, am ramas cu o mare dorinta. Si eu (poate si voi) as vrea sa aflu cum sa traiesc pe lumea asta si cum sa ma bucur de ea, dar fara sa uit de Dumnezeu. Intr-un fel am niste raspunsuri, pe alocuri diferite de ce am descoperit aici. Totusi parca ar mai fi ceva care-mi scapa…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s