VORBESTE!

Valeria Roman

Vorbește-mi dar eu am dreptul să te ignor

Norus s-a născut odată cu nevoia mea de a fi în siguranță. A venit deghizat sub diverse forme și chipuri, șoptindu-mi vorbe cunoscute. A insistat să-l bag în seamă și să-l ascult, susținând sus și tare că el luptă pentru mine ca nimeni altcineva. Cu timpul a devenit indispensabil și continuă să-mi ofere ajutor și astăzi, ori de câte ori mă paște vreun pericol. Acum, că l-am identificat și i-am dat un nume, știu sigur că și-a făcut bine job-ul. Asta în ciuda faptului că i-am opus rezistență și chiar l-am provocat la duel din când în când. 

Cine este Norus?

Dacă ar fi să-l descriu într-o sintagmă, i-aș spune ca în manuale, sabotorul intern. Dacă îl privesc mai de aproape îi gasesc niște prenume mai ordinare: frica, neîncrederea, timiditatea, amânarea, ignoranța, lenea, scuza, nepăsarea, etc. Personajul nostru devine cameleonic și vine spre noi cu mesaje liniștitoare!?… Când ți-e lumea mai dragă îți pune pe limbă câte-o butada: așa sunt eu, semăn cu mama sau asta este o trăsătură de familie. Poate fi chiar mai convingător: zodia din care fac parte este de vină. N-am de gând să mă schimb acum la bătrânețe, etc. Atunci când te așteaptă vreo provocare, vocea lui prinde viață prin intermediul gândurilor de genul: nu am timp acum, poate mai târziu; n-o să reușesc, am mai încercat doar; nu sunt pregătit pentru asta; mi-e rușine; e prea greu; nu sunt suficient de pregătit/bun; nu merit asta… și lista continuă…

Așadar sabotorul folosește orice mijloace pentru a te menține în zona de confort. Face alianță cu stima slabă de sine, cu lipsa comunicării asertive, cu erorile de gândire (distorsiuni cognitive, credințe limitative). Și ca să te scape de anxietatea anticipatorie (de tip n-o să mă descurc, o să fie îngrozitor), îți promite liniștea. O liniște al cărei preț se regăsește în stagnare, mediocritate, rutină, platitudine… Dacă nu-ți plac etichetele de mai sus, poate te gândești să reconsideri relația ta cu propriul sabotor. Dar mai întâi de ce și când a apărut? Cum ar trebui să te raportezi la vocea lui?

Sabotorul în teorie

Conceptul de sabotor intern îi aparține psihanalistului Fairbairn, care îl descrie ca pe o instanță ce suprimă și controlează sinele autentic (vulnerabil). Datorita mediului, în timp se produce o scindare a ego-ului care duce la apariția sinelui adaptat (zilnic). Sabotorul se află între cele două părti ale ego-ului pe care le menține în conflict intrapsihic pentru a păstra asemănarea cu persoanele de atașament (părinții) și reprezintă adaptarea noastră creativă la lume (Little, 2001).

Cu cât experiențele negative din copilărie sunt mai numeroase, cu cât reprimăm mai multe emoții și nevoi, cu atât devine mai puternic sabotorul și cu atât mai slab devine sinele autentic. Copilul va încerca și mai mult să mențină partea vulnerabilă ascunsă, protejându-se totodată de noi evenimente dureroase. Din acest motiv, am putea spune că sabotorul capătă conotațiile felului în care am reușit să construim toleranță, împacare cu lumea din jurul nostru, inclusiv cu părintele critic. În acest context, numele sabotorului își pierde din consistență pentru că se transformă în vindecător. El ascunde partea vulnerabilă, ne protejează de experiențe dureroase, conține lucruri, ne amintește ce trebuie evitat (de exemplu, situațiile stresante) și cum trebuie acționat. De ce să-l blamăm deci, de ce să intram în conflict cu el?

Ce facem cu sabotorul ?

Psihologii ne sfătuiesc să evităm conflictul cu sabotorul intern. Recomandarea este să-l privim cu compasiune. Când îl privești astfel, îl poți conține și poți lucra cu el. Ai posibilitatea să intri în dialog cu el dar ai totodată libertatea să nu-i asculți glasul. Poți chiar negocia cu el anumite lucruri. Dacă ne-am permite să fim creativi, ne-am putea imagina următorul dialog: Dragă Norus, eu mă pregătesc să plec într-o călătorie/aventură spre ceva diferit. Înțeleg că vrei să mă însoțești pe acest drum. Știu că tu crezi că ai o misiune importantă în viața mea și că îți iei munca în serios. Se pare că treaba ta este să mă oprești, ori de câte ori sunt pe cale să fac ceva interesant. Dă-mi voie să-ți spun că te pricepi de minune la asta. Poți continua să faci ce poți tu mai bine. Să știi însă că-mi voi face și eu treaba. Voi persevera, îmi voi păstra entuziasmul, concentrarea și creativitatea. Deși te voi asculta de fiecare dată, îmi iau libertatea să decid singură și să ignor sfaturile tale. Ai voie să protestezi, să insiști dar n-ai voie să votezi. N-ai voie să te atingi de hărți, n-ai voie să alegi alte trasee și n-ai voie sub nici o formă să preiei conducerea. Asta este, de astăzi înainte, job-ul meu

Precizări:
• acest articol conține o alegorie dar și puțină magie. Magia ar apărea în momentul în care vocea sabotorului intern ne-ar conecta la cine suntem cu adevărat și la ceea ce vrem cu tot dinadinsul să devenim (în ciuda trecutului nostru).
• scrisoarea către sabotor este o parafrazare după o idee din cartea Lecții de magie de Elizabeth Gilbert
• Norus este numele pe care i l-am atribuit sabotorului meu intern.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s