TERAPIA BUNULUI SIMT (II)

Adina Botoroga

Arta de a dansa cu bunul simț în ringul vieții fără a fi desuet se învață în timp, lăsând spre vedere și simțire ceea ce este în acord cu sinele fiecăruia, fără a aștepta aplauze, recunoaștere și, mai ales, reciprocitate din partea spectatorilor. Bunul simț este precursorul simțului moral care ne aduce în altă dimensiune, ascendentă la planul divin. Cu puterea imaginației ne putem imagina axa carteziană în care, pe orizontală ne dezvoltăm bunul simț, iar pe verticală simțul moral. Simțul moral presupune relația cu ierarhia valorilor, cu scara lui Iacob. Este complexul de sentimente și trăiri care ne raportează la divinitate și la legile care derivă din tradiția patristică.Morala rezultată din creștinism (și, prin extensie, din orice religie) este astfel coordonata care deschide orizontul etic al ființei umane (persoana în care există deja atributele primare ale bunului simț natural). Depinde de talantul fiecăruia cât de armonioasă este imaginea rezultată din această plasare.
Cercetătorii pasionați de neuroștiințe, precum Paul Zak, au descoperit molecula moralei ca fiind oxitocina, un neurohormon considerat până nu demult hormonul fericirii. Prin studiile făcute la Universitatea San Diego, Paul Zak arată că descărcarea de oxitocină generează empatia ce determină un comportament moral. Neurohormonul denumit oxitocină are astfel un rol în menținerea stării de echilibru în relația cu ceilalți, între încredere și neîncredere, creșterea secreției de oxitocină ducând la empatie și acordarea atenției celorlalți, iar scăderea acesteia la focusarea atenției către altă activitate. Stresul prelungit precum și creșterea secreției de testosteron determină inhibarea secreției de oxitocină și, implicit, a empatiei. Să fie oare asta una din explicațiile pentru care cei cu mult bun simț sunt inhibați și iritați de comportamentele grobiene ale celor din jur și se întreabă deseori la ce folosește să ai bun simț dacă acesta devine prilej de nemulțumire și dezechilbru? Unii dintre ei devin frustrați, anxioși, nevrozați și în mod firesc ar fi util să ajungă în cabinetul psihoterapeutului. Cum ar fi dacă ar ajunge în terapie și cei cu exces de testosteron, cu comportamente agresive, lipsiți de cele mai multe ori de bun simț?! Însă e puțin probabil ca mitocănia, mediocritatea corozivă și plină de ea însăși, bigotismul afectat sau tupeul decerebrat să-și pună vreodată probleme de conștiință și raportare la valori sau măcar la ceilalți… Este evident că, pentru ambele variante, a te adresa psihoterapeutului este cât mai benefic cu putință. Acest lucru nu presupune că vor fi învățați clienții cum să-și reducă bunul simț, ci cum să-și crească reziliența față de ceilalți, cunoscut fiind faptul ca rezistența într-un mediu ostil este dată de reziliența individuală.
Reziliența înseamnă capacitatea noastră de a rezista la stresul cotidian și de a ne reveni în urma unor adversități. Reziliența ajută la controlarea și modularea existenței în funcție de propriile încercări. Este din ce mai mult studiată de psihologi, psihiatri și de cercetătorii din domeniul neuroștiințelor.
S-a demonstrat că reziliența poate fi antrenată în cabinetele de psihoterapie prin stimularea auto-cunoașterii și auto-eficacității, astfel încât clientul stresat de lipsa bunului simț din mediul înconjurător să dobândească buna măsură a propriei valori și să devină motivat să depășească impasul psihologic în care se află. Dobândirea unei conștiințe de sine sănătoase ajută clientul cu bun simț să reziste în fața celor ce au pierdut acest dar.
Prof. dr. Jon Kabat-Zinn de la Universitatea Massachusetts a studiat îndelung modul în care poate fi crescută reziliența și a demonstrat rolul terapiei prin mindfulness (starea de prezență conștientă). „Meditația ne ajută să ne trezim din somnul automatismelor și al inconștienței, dându-ne astfel șansa de a ne trăi viața și să avem acces la întregul spectru al posibilităților noastre.” Simpla oprire din orice activitate desfășurată, urmată de conștientizarea modului în care respirăm, timp de câteva minute în fiecare zi, presupune trezirea atenției. Înseamnă a fi prezent cu adevărat în propria viață. Atunci vom înțelege de ce este important să nu ne pierdem bunul simț și simțul moral, pentru că ele reprezintă valorile noastre și nu putem avea decât compasiune pentru cei care le-au irosit sau le-au înjosit.

Bibliografie:
1. Paul J. Zak, Molecula morală. Sursa iubirii şi a prosperităţii, Editura Humanitas, 2014
2. Jon-KabbatZinn,  Mindfulness zi de zi, Editura Herald, 2014

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s