CONTROL SI INCREDERE

Daniela Serban

Probabil că una dintre cele mai adânci nevoi ale oamenilor este definită de sentimentul de control. Când simțim că am pierdut controlul, într-o situație sau uneori chiar asupra unei persoane, experimentăm o tensiune puternică și disconfortul apărut din opoziția dintre nevoia de control și dovezile de control inadecvat.
Cred că e important să menționez că mă voi referi la sentimentul de control mai mult decât la controlul în sine. Această nevoie balansată în jurul felului în care simțim și gândim cu privire la control, este mult mai profundă și are un domeniu de aplicare mai larg decât acela de a căuta să deținem puterea și controlul pe care aceasta îl aduce cu sine.Din punct de vedere evolutiv, dacă suntem în poziția de a fi în control asupra mediului nostru, atunci avem o șansă mult mai bună de supraviețuire. Subconștientul ne pune la dispoziție puternice ancore biochimice atunci când ne confruntăm cu orice fel de pericol (cum ar fi principiul ”fight or flight”).
Unul dintre lucrurile cele mai tulburătoare în cazul unei boli terminale, de exemplu, este că, cei mai mulți care suferă în astfel de cazuri spun că cel mai copleșitor este sentimentul de neputință, de a fi în imposibilitatea de a face ceva cu și pentru ei. Fiind în imposibilitatea de a controla boala și știind că nici alții nu pot ajuta prea mult, poate deveni chiar mai chinuitor decât moartea iminentă.
În activitatea mea de psihoterapeut, am identificat câteva nevoi care includ sentimentul de control:
– nevoia de siguranță
– nevoia de a finaliza lucrurile restante, astfel încât să nu mai fie nevoie să ne îngrijorăm din cauza lor
– nevoia de a înțelege felul în care merg lucrurile la un moment dat
– nevoia de a crede că putem prezice ce se va întâmpla
– nevoia ca oamenii (inclusiv noi) și lucrurile să fie coerente

De fapt, nu avem nevoie de a fi în control tot timpul. Ceea ce căutăm, într-adevăr, este sentimentul că există control. Pe care îl exercităm direct, nelăsând nimic la voia întâmplării sau pe care îl cedăm altor persoane sau pur și simplu unor situații pe care le lăsăm ”să curgă”.
Există suficient de multe persoane care, atunci când părinții sau superiorii controlează o parte din mediul lor, pot fi în continuare fericite pentru că au încredere că aceștia exercită controlul situațional de care ele au nevoie în viețile lor. Mulți oameni caută în mod activ figura parentală în toate drumurile vieții, figura care le va oferi acest control. Când solicităm sfatul experților și transformăm figura acestora în autoritate, depindem de ei pentru asigurarea sentimentului nostru de control.
Privesc cu atenție ce fac oamenii. O parte semnificativă a activității lor de zi cu zi este legată de realizarea sentimentul atât de necesar de control.
Ritualurile, de exemplu, sunt peste tot. De ce le avem? Ele există pentru a liniști oamenii: ”Totul este așa cum a fost” și de a oferi un cadru familiar pentru viața de zi cu zi.
Normele și valorile sociale le spun ce să facă, ce e bine și ce e rău, ce e bun și ce e prost. Când toată lumea din grup respectă regulile, avem sentimentul de control: putere și încredere.
Acest sentiment este strâns legat, dar în moduri opuse, de putere și încredere. Poți obține un sentiment de control prin preluarea controlului efectiv și a acționa în consecință, și este, de fapt, vorba despre putere. Și poți obține un sentiment de control atunci când ai încredere că pământul se învârte și fără intervenția ta directă.
Încrederea și controlul se află într-o relație de sprijin reciproc. Nu numai că încrederea cedează controlul, dar nevoia de a simți un sentiment de control ne conduce să căutăm încredere, altfel vom pune în aplicare substitute ale încrederii, cum ar fi monitorizarea sau barierele.
Persoanele care au un sentiment mai mare de control, fără însă a controla în mod efectiv o situație, au tendința de a simți durerea mai puțin intens. Acest lucru se întâmplă în opoziție cu persoanele care, în momentele în care nu dețin controlul în mod evident, se simt vulnerabile la atacuri și încep să-și imagineze că vor fi răniți și astfel își construiesc de multe ori dureri, iar când apare adevărata durere pur și simplu se simt infinit mai rău. Am formulat opoziția de mai sus în urma observațiilor făcute în cabinet, în special în cazul persoanelor care trec printr-un divorț.
Daniel Siegel vorbește, în cartea sa Mindsight (2008) despre pierderea stării de confort și de armonie pe care o căutăm, ca fiind nimic altceva decât trecerea, în anumite momente ale vieții noastre, fie la haos, fie la rigiditate. Când devenim rigizi, putem controla efectiv, direct, mai multe situații. Când devenim haotici, putem controla mai puțin și chiar sentimentul că undeva există control asupra lucrurilor, dispare. Armonia și integrarea cu noi înșine pot fi, prin urmare, premisele controlului în echilibru.
Concluzie:
Avem cu toții nevoie de un sentiment de control. Acesta este un motor fundamental al modului în care trăim. Când ne simțim în control putem prezice ce se poate întâmpla, putem schimba lucrurile pentru a se potrivi cel mai bine cu noi și cu obiectivele noastre și putem face față problemelor. Sentimentul de control ne dă puterea de a ne împlini nevoile și de a ne atinge obiectivele.
Trăim acest sentiment în două moduri: preluând controlul sau cedând controlul. E ca atunci când decidem dacă vom conduce noi mașina sau avem încredere în alt șofer.
Cedarea de control permite altora să aibă cel puțin o parte de control asupra vieților noastre. Încrederea este esențială pentru a susține sentimentul nostru de control, atunci când ne hotărâm să cedăm controlul. Când alții au control, putem gândi că suntem vulnerabili, că ceilalți ar putea folosi controlul pentru a-și atinge propriile obiective pe cheltuiala noastră.
De aceea, cedarea controlului se face de multe ori în același timp cu presupunerea că partea care preia controlul este responsabilă și grijulie. ”Voi avea încredere în tine, dacă îți pasă de mine”. Seamănă cu relația părinte-copil, în cazul în care părintele are control, dar are grijă de copil, care, la rândul său, se încrede în părintele care îl sprijină.
Cedăm controlul de foarte multe ori: familiei, prietenilor,…guvernelor. Și chiar străinilor: șoferilor de taxi sau de troleibuz și ne rămâne doar speranța că ei vor acționa într-un mod care nu ne va afecta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s