ESENTA TOAMNEI

Vine pe aripi de vânt şi cu parfum de frig… Îşi ascunde melancolia ploilor sub razele difuze ale soarelui… Pictează în fel de fel de nuanţe cu o răbdare desăvârşită fiecare frunză a copacilor… Îşi adună recoltele într-un mod chibzuit… E scurtul portret care îmi vine în minte atunci când mă gândesc la TOAMNĂ …
Fiind interiorizată prin firea ei, toamna îndeamnă omul să se întoarcă către el însuşi, să fie mai aproape de sufletul lui, aşa cum natura revine către propriile ei rădăcini în această perioadă. Însă odată cu frigul ce se instalează tot mai bine, cu ploile din ce în ce mai reci şi cu multitudinea de frunze multicolore care au lăsat copacii golaşi pentru a-i face solului un covor regal, treptat, treptat şi-n sufletul omului se aşterne toamna, permiţând, astfel, cu uşurinţă, instalarea melancoliilor. Și pentru că e un anotimp darnic şi chibzuit prin excelenţa sa, tot acesta e cel care oferă remediile ce vor face sufletul să exalte.
Te întrebi la ce mă refer? Mă refer la plimbările în mijlocul naturii aflate sub stăpânirea acestui anotimp rece, dar multicolor, cunoscute pentru efectele lor relaxante şi terapeutice. De asemeni, e cel mai bun prilej de a face din toamnă o prietenă.
În timpul acestor evadări, soarele pare mult mai strălucitor, cerul de un albastru intens, fundalul perfect pentru culorile care mai de care mai diverse care împodobesc copacii. De altfel, plimbările prin natură în această perioadă a anului, îi conferă omului o multitudine de sentimente pozitive, nuanţele toamnei fiind cele care îmbunătăţesc starea de spirit. Furat de frumuseţea peisajului, te deconectezi de problemele cotidiene, sufletul fiind, în aceste momente, într-o intensă comuniune cu natura. E cel mai bun prilej de a fi tu cu tine însuţi, de a-ţi pune ordine în gânduri şi de a te umple de energie pozitivă.
Plimbările în natură sunt şi cele care te învaţă să te bucuri de cele mai mărunte lucruri, care fac ca sufletul să se trezească din amorţire: frumuseţea picurilor de ploaie ce stăruie pe frunze, feeria culorilor ce îţi încântă ochii, strălucirea soarelui ce se vede printre ramurile golaşe sau printre cele pe care încă mai sunt frunze…
Tot aceste evadări îţi predau şi lecţia tăcerii… Păşind pe covorul regal al solului, simţi liniştea dintre trunchiurile copacilor, ce se adânceşte parcă şi mai mult la auzul unui glas de pasăre sau al foşnetului frunzelor. Uneori, tăcerea e cel mai bun balsam pentru suflet, dar şi pentru minte.
Şi pentru că Toamna e aici, bucură-te de feeria spectacolului pe care peisajul autumnal ţi-l oferă şi lasă-ţi sufletul să vibreze în armonie cu natura!

Elena-Carmen Țuca,
Redactor coordonator

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s