Si copii mint

Claudia Pătărlăgeanu

„Nu sunt supărat pentru că m-ai mințit. Sunt supărat pentru că de acum înainte nu te mai pot crede” – Friedrich Nietzsche

Minciuna – un cuvânt atât de familiar, cunoscut de toată lumea. În Dex minciuna este definită ca o „afirmație prin care se denaturează în mod intenționat adevărul”.
De fapt, toți mințim în proporții diferite și în funcție de situație. Din punctul meu de vedere, minciuna are întotdeauna o motivație la bază – este ceva ce te determină să o concepi și să o spui deoarece vrei să scapi de o acuzație sau vrei să induci în eroare pe cineva ori vrei să te sustragi sau pur și simplu faci un compliment din complezență, etc. Fără să vrem, învățăm copiii să mintă prin exemplul propriu – nu vrem să răspundem la telefon sau în trafic de față cu ei spunem o minciună pentru a scăpa de o amendă sau nu vrem să răspundem la ușă și îi punem să ne susțină, etc. Inițial putem spune că sunt minciuni nevinovate, dar de fapt cu ele copiii învață să fabrice minciuni.
Să descoperi o minciună nu este plăcut și de fapt sunt convinsă că nimănui nu-i place să cadă în plasa ei, dar face parte din viața noastră și cred că este extrem de important cum gestionăm situațiile în care îi dăm de urmă.
Minciuna naște neâncredere, suspiciune și este foarte greu să reconstruiești de fiecare dată încrederea în celălalt, astfel avem nevoie să credem în cei din jur „până la proba contrarie”. Să trăiești tot timpul sub semnul întrebării, al neîncrederii, având convingerea că toți mint este îngrozitor de obositor, trăiești cu senzația că stai pe loc, îți pierzi libertatea de mișcare, dorința de a avea relații cu cei din jur, respingi dragostea apropiaților sau admiratorilor pentru că stai continuu și te întrebi „ce vrea, dacă te minte, sigur are un interes ascuns……”
„Minciunile pe față trădează și corodează apropierea. Ele dau naștere neîncrederii și pot distruge orice relație de intimitate. Părinții nu-și pot îndeplini cum trebuie rolul în protejarea, sfătuirea și ghidarea copiilor lor dacă au informații incorecte sau false. Și totuși, cu toții știm că uneori copiii noștri ne mint. În definitiv, mulți dintre noi își pot aduce aminte că i-am mințit pe părinții noștri când eram copii ”(Paul Ekman).
Întrebarea care se naște este de ce și când încep copiii să mintă?
Părerile legate de aceast subiect sunt împărțite: unii afirmă că un copil mic de 3 ani nu minte ci se joacă iar alții, în urma studiilor realizate au ajuns la concluzia ca și copiii mici de 3-4 ani sunt capabili să facă diferența între a spune un adevăr sau a ascunde deliberat o greșeală.
În urma unui studiu, dr. Stephan Ceci a constatat că, începând cu vârsta de 6 ani procentul copiilor care mint este foarte crescut de aproape 100%.
Motivul pentru care apeleaza cel mai des la minciună în cazul în care au făcut o greșeală, este acela de a scăpa de pedeapsă sau de a nu-și dezamăgi părinții.
În aceste situații, nu trebuie să ne panicăm dacă descoperim că am fost mințit de copil, ci trebuie să-i explicăm că a greșit și să-l încurajăm să spună adevărul deoarece altădată s-ar putea să aibă nevoie de ajutorul nostru iar noi ne vom pierde încrederea în el.
Putem să le insuflăm idei despre ce înseamnă să mintă și cu ajutorul poveștilor – un om care minte mult nu mai este crezut de nimeni atunci când va avea cu adevărat nevoie de ajutor – vezi povestea cu Pinocchio căruia i-a crescut nasul pentru că a mințit-o pe zâna albastră, apoi a fost dus în orașul jucăriilor unde copiii neascultători și mincionoși au fost transformați în măgăruși, etc. Întotdeauna putem rezolva problemele dacă comunicăm între noi și acest lucru trebuie să-l învețe și copilul deoarece deobicei minciunile și greșelile sunt descoperite de părinți și atunci situația se complică mai mult. ”O greșeală recunoscută este pe jumătate iertată.” Poate fi și acesta un punct de plecare, dar cel mai bine este să-i învățăm pe copii că nu este bine să mintă deoarece este mai rău să ne pierdem încrederea în ei.
A încuraja sinceritatea este mai ușor de spus decât de făcut, dar merită efortul nostru și perseverența. Mulți părinți sunt confuzi atunci când este vorba de cum ar trebui să reacționeze când descopera minciuna. În acele momente poți trece prin tot felul de stări de la „negare la responsabilitate, de la dorința de a pedepsi copilul la dorința de a ignora minciuna cu desavârșire.”
Ce facem când descoperim că, copilul nostru ne minte? În prima fază ar fi foarte bine dacă nu am acționa sub impulsul furiei născută din sentimentul trădării, rănirii. Ideal ar fi să înțelegem de ce a apărut minciuna, să comunicăm cu copilul, să-i facilităm deschiderea pentru a ne spune chiar el care a fost motivul pentru care a apelat la ea. A ne putea pune în „papucii copilului” și a înțelege realitatea din punctul lui de vedere ne-ar ajuta să-l descoperim. Minciuna ne pune la încercare, ne testează limitele și cu siguranță apare pentru că în relația dintre noi există o verigă slabă – ori nu are încredere în noi, ori i-am înșelat încrederea și nu vede de ce ne-ar mai acorda-o, ori nu găsește în familie comunicarea, atenția și susținerea de care are nevoie. Exemplele pot continua, dar cred că poate fi un exercițiu bun pentru fiecare să ne gândim și să conștientizăm – noi de ce am mințit, când am făcut-o, cum au reacționat cei din jur când ne-au descoperit sau ca și copii care au fost momentele în care am apelat la ea.
Friedrich Ruckert spunea – „Cine minte o dată trebuie să se obișnuiască cu minciuna; deoarece ai nevoie de șapte minciuni pentru a proteja una. ”
Este adevărat deoarece o minciună întotdeauna naște altele și altele până când ajungi să le pierzi numărul și de fapt ajungi să trăiești o minciună iar concluzia este că nu faci altceva decât să te minți singur. Asta ar trebui să-i învățăm pe copii, să fie cinstiți cu ei înșiși și să-și asume ceea ce fac și așa vor putea fi corecți și cinstiți și cu cei din jur.

„Să ne mințim pe noi înșine ne este mai adânc înrădăcinat decât să-i mințim pe ceilalți!”- Dostoevski

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s