POVESTE DESPRE PSIHOTERAPIA POZITIVA

Adonis Bunghis

A fost odata ca niciodata….Intr-o zi senina, cam prin anul 1968, cand soarele zambea cu toata gura, Psihoterapia a dat nastere unui nou copil, o fetita care s-a dovedit a fi mai tarziu una tare inteleapta.
Se tot gandea mama ce nume sa-i puna inca de cand era insarcinata, cand avusese un vis ca fiica ei va reusi sa aduca bucurie si pace
unei lumi intregi si sa aduca un zambet prin vorbele si atitudinea ei acolo unde oamenii nu vedeau decat tristete, durere si saracie.Avusese discutii serioase cu celelalte fiice ale ei care fiecare sustineau ca nu era cazul ca mama sa mai aduca o fiica pe lume, ca erau destule si numai cearta se isca de fiecare data, deoarece concurau care sa fie cea mai buna si mai apreciata de cei din jur, cu un statut preferential si privilegiata printre baietii Stiintei.
Toate celelalte fete aveau nume ciudate, unele greu de pronuntat sau cu semnificatii adanci, cum era fiica cea mare numita Psihanaliza, care dorea sa fie respectata si apreciata de toti ca fiind o a doua mama pentru surorile ei terapeutice, si care nici nu accepta sa fie comparata cu celelalte fiice deoarece, considera ea, avand experienta necesara si fiind nascuta in timpuri si conditii grele, fiind cand ovationata, cand huiduita, amintea mereu ca tot ce au invatat surorile ei i se datoreaza doar ei. E drept ca le crescuse si educase pe surorile ei mai mici deoarece mama lor, Psihoterapia era foarte ocupata sa-si castige un loc printre baietii Stiintei care nu vroiau s-o recunoasca nicicum si o tot confundau cu sora ei Psihologia, cu care semana foarte bine si care, pe drept cuvant, la vremea aceea era mult mai cunoscuta si apreciata decat ea. Sau, si mai rau, o confundau chiar cu sora ei vitrega, Psihiatria, cu care desi avea in comun faptul ca erau din acelasi tata si ca ea era mai in varsta, totusi mama, Medicina, o avusese din prima casatorie a tatalui Filosoful
Totusi Psihanaliza era destul de greu de multumit, mereu aroganta cu celelate surori, deoarece se considera elitista, umbla printre oameni mari si societati distinse, si uneori nici nu vroia sa-si recunoasca familia de origine. Era destul de rece si distanta, locul ei preferat in camera mare de oaspeti era intotdeuna intinsa pe canapea asociind liber pe temele in discutie si anlizandu-le invitatilor visele.
Casa Psihoterapiei era vesnic plina de vizitatori, de curiosi, de de baietii Stiintei care veneau sa-i curteze fetele si sa vada daca merita sa-si mute zestrea in casele lor.
Mama Stiinta era o mama severa, foarte pretentioasa si indemna baietii sa supuna fetele la diferite teste care de care mai interesante ca sa vada daca erau capabile sa primeasca votul ei de a-i intra sub acoperis. Baietii Stiintei aveau intalniri periodice in care dezbateau si argumentau cu mare verva care dintre fete merita sa fie validate si acceptate in casa lor deoarece pretutindeni era recunoscut ca fiind o mare onoare sa faci parte din casa Stiintei.
Psihanaliza avea multe surori, care mai de care mai talentate si mai bine pregatite in domeniul ei, dar care, din pacate, se ciorovaiau din pricina orgoliului ca una sau alta ar avea o slujba mai buna sau ca ar fi mai apreciata si mai bine vazuta decat alta.
Una dintre ele era Psihodrama, foarte talentata in domeniul artistic. Stia sa puna in scena aproape orice si ii ajuta pe oameni sa se descopere pe ei insisi prin prisma temelor vietii lor care se repetau pe scena inconstient. Frumoasa foc, si cu o foarte buna intuitie, te citea de cand intrai pe usa. Avea cele mai traznite idei, fiind cea mai creativa dintre surorile ei, reusind sa-I fascineze pe toti prin ceea ce le descoperea. Te indragosteai repede de ea deoarece stia sa te cucereasca nu prin vorbe, ci prin actiune, prin joc, reusea sa mobilizeze pe toata lumea pe scena vietii. Cand te prindea in mrejele dragostei nu te mai lasa. I se solicita serviicile in toata lumea si aproape in orice domeniu.
Erau doua surori gemene, una numita Logoterapia si cealalta Analiza Existentiala care se preocupau mereu de sensul vietii pe pamant, gaseau sensuri suferintei, mortii, traiau liber, autentic si isi asumau responsabilitatea pentru actiunile lor. Erau apreciate in ascuns de surorile lor pentru ca aveau valori morale trainice si incercau sa-I ajute pe ceilalti sa-si descopere propria vointa, sensul in viata si libertatea.
Fiecare fiica avea o anumita particularitate si se remarca printr-un anume lucru. Gestalt Terapia era foarte mult preocupata de prezent, si vesnic intreba pe toata lumea cum se simte aici si acum. Era foarte pasionata de explorare si sa-I faca pe ceilalti constienti de ceea ce se intampla cu ei.Era interesata nu numai de ce anume fac oamenii ci si cum fac un anumit lucru. Hipnoza era un drac de fata, care avea tot felul de tertipuri prin care ajungea la mintea inconstienta si reusea sa le descopere celor din jur cele mai adanci intentii, le aducea in constient amintiri reprimate care ii ajutau sa-si rezolve dilemele din prezent. Acestia erau mereu vrajiti de puterea si seductia acestei domnisoare care le crea stari de trasa si de reverie, ea ii facea sa se relaxeze profund si intotdeuna cand se trezeau din starea aceea bizara, ca de somn, cascau, se intindeau si se simteau mai bine. Fenomenal ce putea face fata asta! Ii facea pe oameni mai sanatosi si mai fericiti.
Cognitiva considera ca cel mai important lucru e cum gandesti, ca de acolo porneste totul, ii invata pe cei din jur cum sa treaca de la ganduri irationale la cele rationale. Era foarte mandra de realizarile ei, fiind des curtata de baietii Stiintei, deoarece demonstra in multe locuri ca de la “cap se-mpute pestele”. Sora ei preferata, putin mai mare decat ea, Comportamentala spunea ca cel mai important e comportamentul, si ca noi putem invata cum sa ne comportam daca suntem conditionati de anumite lucruri.
Dupa cum spuneam, veni ziua cand Psihoterapia dadu nastere unui nou copil. Aceasta se nascuse in mijlocul conflictelor surorilor ei iar mai tarziu avea sa-si faca o slujba din a vindeca conflictul. Se tot gandi cum sa-I puna numele, si deoarece zambea tot timpul si era fericita chiar daca cineva se uita incruntat la ea, chioras sau o vorbea de rau fu numita Pozitiva. Era inteligenta fetita, in scurt timp invatase ce e bun de la fiecare surioara a ei, mestesuguri care s-o ajute sa-si faca mai bine meseria pe mai tarziu. Cu rabdare isi configura propriul ei sistem de terapie, insa tinu seama si ce ce invatase in copilarie de la surorile ei terapeutice si integra lucrurile bune in propriul ei stil.
Se gandi intr-o buna zi sa viziteze fiecare surioara a ei care statea care pe unde, rasfirate prin toata lumea. Unele erau maritate cu baietii Stiintei, altele erau necasatorite iar altele ramasera vaduve. Era curioasa sa vada cum se traieste in cultura fiecareia. Intelese ca fiecare surioara o judeca pe cealalta ca traieste corect sau incorect dupa standardele societatii si culturii lor, iar ea decise ca va invinge aceste prejudecati si va incerca sa inteleaga comportamentul fiecareia in mediul ei natural. Avusese multe discutii cu fiecare si observa ca una o invinuia pe cealalta, se intepau cu cuvintele, deoarece fiecare din ele avusesera multe greutati, unele chiar traume pina ajunsera sa li se recunoasca autoritatea si statutul profesional. Unele aveau necazuri de familie, se certau care e preferata mamei si care seamana cel mai bine cu ea, care e originala in idei si care nu. Pozitiva intelese ca fiecare era unica, diferita si irepetabila, cu nevoi particulare dar si universale,cu propriile convingeri si valori care se doreau a fi respectate. Tocmai de aceea, ea incerca sa fie cit mai pasnica si impaciuitoare si sa le inteleaga diferentele. Numai ca unele se imbolnavisera de atatea discordii, de unde trase ea concluzia ca drumul spre boala e semanat cu multe mici necazuri de care trebuia sa tina seama ca sa nu le repete povestea. La orice drama asista, orice necaz avea ea incerca sa-i gaseasca o latura pozitiva si sa nu se mai necajeasca atat. Pe oriunde mergea raspindea mireasma pacii si a voii bune. Ca sa nu le jigneasca pe surorile ei cind greseau sau ca sa nu le zica direct, pe fatza ceea ce avea de spus ca s-ar fi suparat foc, sau poate n-ar fi inteles mesajul ei si nu le-ar fi picat fisa, le spunea cite o poveste orientala, un basm, un proverb, o zicala, doara doara se prinde. Vorbirea asta in parabole nu-i era straina deoarece Psihoterapia, mama ei, o obisnuise de mica cu povesti, metafore si multe altele ca sa-si dezvolte universul imaginativ si sa intuiasca mai bine ce are de facut in viata.
Mama ei Psihoterapia ii daduse de mica pretiosul sfat:
-Nu uita, draga mea, ca in viata sa ai un echilibru cit mai bun intre realizarile tale, adica nut e suprasolicita cu munca, timp pentru pentru trupul tau, nu uita de contactul cu oamenii si fa-ti planuri de viitor, increde-te in visele tale. Daca abuzezi intr-o directie sau alta vei pierde echilibrul. Astfel ea si-a format un Model al Balantei, al echilbrului dupa care sa se orienteze in viata. A invatat ca puterea sta in ea si ca pe baza celor 2 capaciti de baza pe care le detine native, cea de a iubi si cea de a cunoaste poate sa-si construiasca un destin magnific.
Astfel invatata lectia, Pozitiva pasi in viata cu multa forta si dragoste, daruind celor din jur pacea, intelepciunea si echilibrul ei. Cand am intalnit-o acum doi ani si m-am plans de problemele mele mi-a spus zambitoare: Ai supravietuit. Esti puternic. Deci poti! Ai invatat din trecutul tau ca sa poti trai mai bine in viitor. Si mi-a dat un sarut dulce, matern, pe frunte ca o binecuvantare, intarindu-mi ca si cu o pecete convingerea ca totul va fi bine! Si asa a fost. Azi sunt bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s