DUMINICA FLORIILOR

Elena Iulia Opriţa

Lumea-i toată-n sărbătoare,
Ceru-i plin de ciocârlii.
Vin Floriile cu soare
Şi soarele cu Florii.” (Vasile Alecsandri)

Ne aflăm în Postul Paştilor (Păresimile, Patruzecimea sau Postul Mare), cel mai lung şi mai important dintre cele patru posturi ale anului, orânduite de Biserica Ortodoxă. Această perioadă precede şi ne pregăteşte sufletul şi trupul pentru marea sărbătoare a creştinătăţii, Învierea Domnului sau Sfintele Paşti. Acum, fiecare dintre noi are şansa de a se îmbogăţi spiritual investind în starea de bine a sufletului şi a vieţii pe care o trăieşte.Pentru a trăi Paştele în chip personal, fiecare dintre noi parcurge această etapă după cum ştie, poate sau simte prin rugăciune, post, meditaţie, milostenie, dar, în primul rând, cu smerenie.
„Când sufletul a simţit învierea lui din moarte pe care o suferise din cauza patimilor, când mintea a dobândit libertatea spirituală din robia patimilor, atunci este trăit Paştele” (Mitropolit Hierotheos Vlachos, 2001).
Dar, marea sărbătoare a Învierii Domnului este precedată şi prevestită de Duminica Floriilor sau Intrarea Domnului în Ierusalim (Duminica a 6-a a Postului). Despre acest eveniment relatează toate cele patru Evanghelii (Matei 21:1-11, Marcu 11:1-10, Luca 19:29-48 şi Ioan 12:12-19).
A doua zi, mulţimea cea mare, care se adunase la sărbătoare, auzind că Iisus vine în Ierusalim, a luat ramuri de finic şi a ieşit întru întâmpinarea Lui şi striga: Osana! Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului, Împăratul lui Israel! şi Iisus, găsind un asin tânăr, a şezut pe el, precum este scris: «Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine sezând pe mânzul asinei». Acestea nu le-au înţeles ucenicii Lui la început, dar, când S-a preaslăvit Iisus, atunci şi-au adus aminte că acestea erau scrise despre El şi că acestea I le-au făcut Lui. Deci, da mărturie mulţimea care era cu El când l-a strigat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi. De aceea L-a şi întâmpinat mulţimea, pentru că auzise că El a făcut minunea aceasta” (Evanghelia după Ioan 12:12-18).
Duminica Floriilor este punct de început al privegherii pentru adâncirea în gândurile prăznuitoare ale evenimentelor care ţin de mântuirea noastră. De fapt, Duminica Floriilor sau Duminica Stâlpărilor este precedată de sâmbăta lui Lazăr, în care Biserica pomeneşte învierea lui Lazăr făcută de Domnul nostru Iisus Hristos şi care are legatură şi cu Duminica Stâlpărilor, în înţelesul că primirea triumfală ce I s-a făcut Domnului Hristos, care a intrat în Ierusalim ca împărat smerit, împlinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinată cumva şi de învierea Sfântului şi dreptului Lazăr (Părintele Teofil Pârâian, 2014).
Denumirea de „Florii” vine din perioada precreştină de la sărbătoarea Floralia (Sărbătoarea florilor), închinată zeiţei romane Flora (Floria). Întreaga sărbătoare romană Floralia omagia următoarea etapă a creşterii plantelor: înflorirea lor. Astfel, Flora este zeiţa romană a florilor şi vegetaţiei, dar şi a ciclurilor evolutive ale vieţii (Mazilu, 2013).
În natură, viaţa revine mereu, primăvara, după anotimpul îngheţului. Astfel, primăvara se deschide întreg Universul spre lumină. Aceasta simbolizează că viaţa este chemată la mai mult decât o simplă existenţă efemeră. Copacii, care într-un fel mor în fiecare an, se trezesc la o nouă viaţă, dar, de fiecare dată, ei renasc din această moarte succesivă, tot mai bogaţi în floare şi în rod. Această regenerare a naturii poate să se constituie un model al propriei noastre curăţiri şi înnoiri în această perioadă. Şi omul poate „muri“ şi se poate renaşte, mai curat, mai bun şi mai îmbogaţit în „roade” spirituale.
Sărbătoarea mai este cunoscută şi sub denumirea de Duminica aspiranţilor sau candidaţilor la botez, pentru că odinioară, în această zi, cei ce doreau să primească botezul şi erau instruiţi în învăţăturile de credinţă, erau înscrişi, cu binecuvântarea episcopului pe listele de candidaţi la primirea acestei Taine, fiind obligaţi să înveţe Crezul. De asemenea, în cinstea acestei zi împăraţii romani graţiau pe cei din închisori (Duminica graţierilor) (Necula, 1992).
De ce purtăm în Duminica Floriilor (Duminica ramurilor), ramuri de copaci (măslin, finic şi palmier, iar în tradiţia ortodoxă, salcie) şi flori?
În primul rând, florile amintesc de ceea ce s-a petrecut cu aproape 2000 de ani în urmă, când Mântuitorul Iisus Hristos a intrat în Ierusalim, fiind întâmpinat, mai ales de copii, cu stâlpări sau ramuri de finic (Duminica Stâlpărilor). Prin stâlpări (ramuri fragede), s-a arătat mai dinainte biruinţa lui Hristos înaintea morţii, căci era obiceiul ca învingătorii în lupte sau în războaie să fie cinstiţi şi însoţiţi în procesiuni triumfale cu ramuri de copaci, pururea verzi.
În al doilea rând, purtăm în mâini ramuri de copaci şi flori pentru ca s-au încheiat cele 40 de zile de post. Începând de la sfârşitul secolului al III-lea înainte, Postul Mare a fost împărţit în două perioade distincte: Postul Paresimilor (Patruzecimii) sau postul prepascal (ascetic), care ţine până la Duminica Floriilor şi Postul Paştilor (postul pascal, euharistic), care ţine din Duminica Floriilor până la cea a Învierii.
Astfel, cu Duminica Floriilor, sufletul creştin intră în Săptămâna Patimilor, patimi care pregătesc Sfintele Paşti. De asemenea, în seara de Florii încep slujbele deniilor, care continuă în Săptămâna Patimilor. Prin caracterul şi conţinutul lor, deniile sunt unicate în cultul divin ortodox.
Denia este slujba utreniei sau „de dimineaţă” specială, care se săvârşeşte seara, în ajun (Necula, 1992). Astfel, aducând lumina dimineţii în întunericul serii, deniile ne pregătesc să trecem de la întunericul ignoranţei la lumina cunoaşterii şi credinţei.
Intrarea lui Iisus în sufletul nostru, să nu fie ca aceea intrare în Ierusalim. Templul conştiinţei noastre să nu fie o peşteră de tâlhari, că atunci sigur şi noi vom vocifera în curtea lui Pilat: Răstigneşte-l! Slobozeşte-ne pe Baraba!
De aceea ne-am curăţit Ierusalimul şi Templul din Ierusalim: conştiinţa, făcându-ne iarăşi copii, singurii care L-au primit în Templu.
Copilăria: singura noastră vârstă care primeşte pe Iisus.
Deci, copiii mei care primiţi astăzi pe Iisus în sfânta împărtăşanie, rămâneţi întru dragostea mea, care e dragostea lui Iisus” (Părintele Arsenie Boca, 1949).
Să întâmpinăm Duminica Floriilor cu flori în mâini, dar mai ales cu sufletele noastre, acolo unde am adunat multe, multe flori frumoase, gingaşe şi strălucitoare, cu miros de mir, florile credinţei noastre, cultivate prin post şi rugăciune şi crescute datorită Luminii divine care există în fiecare dintre noi.

Bibliografie:
Alecsandri, V., Floriile, Doine, Pasteluri, Lăcrămioare, Editura ERC Press Bucureşti, 2009.
Boca A., protosinghel, Cuvinte vii, Editura Charisma Deva, 2006.
Evanghelia după Ioan 12, 12-18, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 2008.
Marcu O., Zeiţa Flora – Zeiţa Florilor dar şi a ciclurilor evolutive ale vieţii, http://www.astrotest.ro, 2013.
Necula N., Biserică şi cult pe înţelesul tuturor, Editura EUROPARTENER Bucureşti, 1992.
Pârâian T., http://www.crestinortodox.ro, 2014.
Vlachos H., mitropolit, Psihoterapia ortodoxă, continuare şi dezbateri, Editura Sophia Bucureşti, 2001.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s