CATEVA REFLECTII DESPRE IMAGERIA MENTALA (I)

Adina Boţoroga

Lumea e într-o continuă schimbare și mai îndreptată decât oricând spre căutarea abundenţei. Mai mult cumpărăm decât vindem, mai mult vorbim decât ascultăm. Schimbarea valorilor in societatea moderna determina schimbarea modelelor comportamentale. Se acordă din ce în ce mai multă atenție felului în care comunicăm, ridicându-se astfel comunicarea la nivel de artă. Ne întoarcem cumva la arta oratoriei a lui Demostene? Sau poate suntem mult mai interesați de arta manipulării?! Suntem atenți mai mult la modul în care comunicăm cu exteriorul și mai puțin despre cum alegem să comunicăm cu noi prin toate canalele prin care putem fi informaţi conștient sau inconștient. Gradul nostru de sugestibilitate nu este testat doar in cabinetul psihoterapeutului, ci in fiecare moment al existenţei noastre.
Lăsăm ochii să vadă într-un mod selectiv sau ne lăsăm seduși și invadaţi de tot felul de imagini? Avem puterea să decodificăm tot ce auzim sau ne lăsăm hipnotizaţi de tot felul de mesaje? Cât de mult trăim sau ne imaginam viaţa reală? Starea de visare ne insoţește în fiecare zi. Și cu toate acestea, cei mai mulți pacienţi sunt reticenţi la ideea de hipnoză, metaforă, poveste sau imagerie mentală.
Folosită în cabinetul de psihoterapie, hipnoza poate fi soluția pentru rezolvarea unor fobii, traume sau chiar modificarea unor tipuri de comportament.
Hipnoza ericksoniană, folosită în psihoterapia integrativă, foloseşte ambele emisfere deoarece se adresează atât conştientului, cât şi inconştientului (emisfera stângă e responsabilă de activităţile rationale şi analitice: limbajul, gândirea liberă, comunicarea digitală), iar emisfera dreaptă se ocupă de activităţi de înţelegere (a limbajului, a muzicii, a creativităţii) şi de comunicare analitică.
Erikson afirmă că transa permite depășirea mecanismelor de apărare conștiente, obișnuite, precum și accesul la resurse inconștiente. Comunicarea este astfel stimulată și subiectul este capabil să audă și să înțeleagă la niveluri multiple. Terapia eriksoniana subliniază ideea că fiecare persoană are resursele și aptitudinile necesare rezolvării problemelor sale, iar terapeutul trebuie să realizeze că pacientul este expertul, iar adevarul acestuia este singurul care contează. Relația terapeutică promovată de terapia eriksoniana este una de natură colaborativă, bazată pe respectul pacientului, pe credința că acesta posedă resursele necesare pentru a se vindeca. (Ion Dafinoiu-Hipnoza Clinică)
Vorbind pacientului într-o stare modificată de conştiinţă (o transă uşoară), se face trecerea de la conştient la inconştient. Metaforele terapeutice din psihoterapia integrativă sunt construite în așa fel încât construcţia acesteia să nu lezeze personalitatea clientului, să nu conţină elemente neacceptate de client şi să lase libertatea clientului de a alege soluţia.
Metaforele terapeutice se completează cu poveștile terapeutice în care clienții devin propriii scriitori. A realiza acest lucru implică acțiunea cortexului prefrontal, singura parte din creier care este capabilă să atingă acest nivel de înțelegere iluminată și să țină pensula cu care să picteze un nou peisaj al minții noastre. Studiile de neurogenetică au aratat că expresia genelor poate fi influenţată prin modificarea chimiei ADN-ului, aceste modificări având loc prin tehnici de concentrare şi contemplare, intens studiate in lumea orientală. Imageria mentală activează lobul occipital în ariile ce proceseaza perceptia vizuală. Efectul negativ al acestui proces este mai prezent în ţările occidentale, acolo unde efectul invers de bombardare a retinei cu imagini violente este mai nociv decat cel studiat în stres. Repetarea informaţiei violente formează noi căi neuronale prin activarea sinaptică, urmata de fixarea în memoria de lungă durată. La nivelul creierulului există o percepţie conştientă şi una inconştientă; pentru a deveni conştientă trebuie să atingă un anumit nivel prag, adică impulsul nervos trebuie să aibă o anumită intensitate pentru a se conecta la cortexul frontal, cingular-anterior şi parieto-temporal. Intensitatea impulsului nervos poate fi modificata de emotia ce insoteste stimulul respectiv.
Dr. Robert M. Roerich, membru al Asociaţiei Americane de Imagerie Mentală, a evidenţiat o metodă unică prin care se poate determina şi prezenta starea emoţională a persoanelor având la bază teoria conform careia în spatele traumelor stau emoţiile care le-au insotit. Metoda se numeşte “interviul drumului” şi conţine 15 intrebari pentru a obtine informaţii despre drumul vietii, râul sexului, casa sprijinului, vasul fidelităţii şi obstacolul din drum (puteţi vedea aici articolul nostru ce abordeaza Testul drumului https://insidejurnalpsihoterapieintegrativa.wordpress.com/2012/02/28/tehnica-imageriei-mentale-interviul-%E2%80%9Edrumului/).
Aceasta tehnică se adresează inconștientului și permite identificarea emoţiei prezente, precum şi problema ce a generat această stare. Înțelepții din vechime știau că, pentru a vindeca o traumă, omul are nevoie să descopere o poveste nouă, pentru resemnificarea evenimentelor negative din trecut. Rolul inţelepților a fost astăzi luat de psihoterapeuţi și fiecare dintre ei trebuie să devină conștient de acest rol.

Bibliografie

1. Dafinoiu, Ion; Jeno-Laslo Vargha – “Hipnoza clinică”, Ed. Polirom, 2003
2. Herbert Benson;R.Thruman; H.Gardner; D.Goleman; Dalai Lama- ”Stiinta Mintii un dialog intre est si vest“, Ed. Cartea Daath, 2006
3. Stanislav Grof; Ervin Lazlo; Peter Russel- ”Revolutia Constiintei“, Ed. Elena Francisc, 2009

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s