PLASTICITATEA GANDIRII

Adina Botoroga

Când ați mirosit ultima oară, dragi cititori, regina nopții? Ați constatat că această floare, extrem de parfumata cândva, și-a pierdut, ca multe altele, parfumul. Nu mai avem timp să privim și să mirosim florile, nu mai avem această dorință. Inteligența intrinsecă a florii a decis, prin urmare, că nu mai este nevoie de parfum. Suntem prinși în capcana timpului. Alergăm, vorbim, strigăm, claxonăm, ne agitam.
Suntem invadați de mesaje de genul “gândeste pozitiv”, “ești perfect așa cum esti”, ”esti frumos așa cum esti”, ”esti deștept așa cum ești”, iar mulți dintre noi aleg să creadă în ele și să continue , paradoxal , să caute entropic. Încotro alergăm? Ritmul este condiționat de felul în care gândim. Ritmul nostru cotidian este mai alert ca niciodată.
Am devenit dependenți de agitație și tensiune. Gândim mult, repetitiv, uneori obsesiv, alteori haotic. Zeci de mii de gânduri ne asaltează mintea conștientă. Gândim pozitiv, realist, nevrotic, gândim permanent. Uneori e nevoie să ne oprim pentru a ne calma mintea conștientă, pentru a ne auzi gândurile. Avem nevoie de o anumită disciplină în a ne echilibra modul și ritmul în care gândim.
Gândirea pozitivă, fără a fi dublată de credință, duce la îngâmfare, la balonizarea imaginii de sine și, mai apoi, la narcisism. De aceea, a gândi pozitiv înseamnă a avea încredere, a nu-ți pierde speranța, a fi smerit. Presupune un efort în a-ți gestiona durerea, suferința. Este o mare diferență între insistența de a ne simți bine așa cum suntem și insistența de a ne considera valoroși, capabili să ne schimbăm pentru a ne dezvolta și progresa . Dr. M. Scott Peck, renumit psihiatru american , e de părere că scăderea narcisismului și a egocentrismului duce la creșterea atenției, la observarea celor din jur mai întâi și apoi la conștientizarea prezenței lui Dumnezeu. ”Marile religii ale lumii ne-au spus întotdeauna că drumul pe care ne depărtăm de narcisism este drumul care duce spre sensul vietii” ( M. Scott Peck “Drumul către tine însuți”).
Avem libertatea de a gândi și de ne modela gândirea pe tot parcursul vieții. Gândirea realistă ne ajută să ne construim propria hartă a lumii în care trăim. Acest fapt presupune mult efort pentru a crea o hartă cât mai corectă și precisă după care să ne orientăm viața. Se întâmplă să credem că am finalizat și constatăm că elemente din realitatea lumii se schimbă și atunci e nevoie de reconfigurarea hărții. În acest mod efortul perfecționării hărții se continuă până în momentul morții, când vedem întreg adevărul lumii în care am trăit.
Tiparele neurale si imaginele mentale corespunzatoare realiatatii in care traim se bazeaza pe selectarea temporara a neuronilor si a circiutelor neuronale selectate si ansamblate intr-un anumit aranjament.
Adaptarea celulelor nervoase la noi funcţii se face atât spontan, cât şi ca rezultat al învăţării şi al experienţei… Neurogeneza şi neuroplasticitatea sunt două atribute ale creierului care intervin in fenomenul de intreţinere a memoriei, în capacitătii cognitive şi, atenției. Formarea de noi reţele neurale necesită un timp cu o durată de la cateva minute la câteva ore pentru că stimulul repetat de creier să determine şi activarea genei din nucleul celulei nervoase responsabilă de formarea de noi conexiuni.
Raţionamentele laborioase duc la activarea şi interconectarea mai multor reţele. Activiţăti noi presupun formarea de noi sinapse sau se vor crea noi ramuri datorită neuroplasticităţii.
Studiile științifice recunosc rolul cortexului prefrontal, a hipotalamusului și a amigdalei în capacitatea oamenilor de a percepe și de a se adapta la contextul social și emoțional. Cunoscutul cercetător american Dr. Richard Davidson de la Universitatea Wisconsin a demonstrat prin studii RMN ca rețele cerebrale ale emoției se suprapun adesea cu cele ale gândirii raționale explicând în acest fel cum „emoția cooperează cu cogniția într-un mod integrat și omogen, pentru a ne permite să ne orientăm în lumea relațiilor, munca și creșterea spirituală”.
Aceste descoperiri ne permit sa intelegem mecanismele ce stau la baza modificarii perceptiilor si gandurilor in prezenta emotiilor dar si efectul invers al cognitiei care modifica emotia.
Revizuirea hărților este un proces dureros și cere mult efort. Psihoterapia poate fi considerată un proces de revizuire a hărților și este un act de mare curaj din partea clienților. Rolul psihoterapeutului este de a-l ajuta pe client în identificarea și modificarea modului și tipului de gândire, a etichetelor, supozițiilor, proiecțiilor, stereotipiilor și a credințelor limitative ce-i îngustează și simplifică harta propriei lui realități. Adevărul sau realitatea sunt evitate sau negate atunci când sunt greu de acceptat, prin urmare e nevoie de o anumită disciplină de a travesa situațiile neplăcute și dureroase și de a le depăși.
Psihoterapeutul încurajeză clientul la autoexaminare permanentă și riguroasă, atât în relația lui cu lumea, cât și cu sinele și, pe măsură ce acest proces înaintează, durerea și neplăcerea scad în intensitate, devenind nesemnificative. A gândi profund și eficient despre lucrurile fundamentale presupune atenție, onestitate și efort, în acest fel evoluăm și ne dezvoltăm pe tot parcursul vieții. Gândirea responsabilă în exces duce la nevroze, iar lipsa de asumare arată tulburări de personalitate. A distinge de ce suntem sau nu suntem responsabili este marea problemă a existenței umane și pentru aceasta trebuie să fim dispuși și capabili să suportăm o continuă examinare de sine, și pentru asta e nevoie de flexibilitate, creativitate și timp.
Timpul e responsabilitatea noastră. Depinde de noi cum vrem să ne folosim și să ne ordonăm timpul. Avem nevoie de timp pentru a ne studia, a ne asculta , a recunoaște greșelile, a crește și a ne dezvolta în echilibru cu sinele interior. Și atunci de ce, în mod paradoxal, îl risipim? Eckart Tolle e de părere că mintea ete un instrument minunat dacă e folosită corect și un instrument foarte periculos în momentul în care ajunge să ne manipuleze ea pe noi. ”Atunci când vă ascultați un gând, conștientizați nu numai gândul , ci și propria dumneavoastră prezență ca martor al gândului. În felul acesta apare o nouă dimensiune a conștiintei. Acesta este începutul sfârșitului gândirii involuntare și compulsive”. ( Eckhart Tolle „Puterea Prezentului”)
Sunt mii de lecții despre felul în care trebuie să comunicăm, dar prea puține despre cum trebuie să ascultăm. Este o legătură intrinsecă între felul în care gândim și cel în care ascultăm. Ascultarea totală este un proces activ și presupune concentrare, atenție , este deci un efort. Un efort de a renunța în momentul ascultării la propriile tipare de gândire și dorințe, o acceptare temporară totală a celuilalt. E un consum imens de energie pentru a nu-ți lăsa propriile gânduri să-ți devieze atenția, și asta presupune o anumită disciplină. A învăța să-i ascultăm pe ceilalți cere timp și exercițiu, dar efectul terapeutic al ascultării autentice asupra clienților noștrii merită efortul.
Exercițiul ascultării îl putem face zilnic, încercând să ascultăm liniștea vântului, golindu-ne pentru câteva minute mintea de gânduri și lăsând sinele să ne vorbească. Mai apoi vom găsi timp pentru a ne apleca și mirosi florile din jurul nostru și, poate, cu timpul, ele își vor recăpăta parfumul.

Bibliografie:
M. Scott Peck  „Drumul către tine însuți“ Ed. Curtea veche, 2006
M. Scott Peck „Drumul către tine însuți si mai departe” Ed. Curtea veche, 2008
Eckhart Tolle ”Puterea prezentului “Ed. Curtea veche 2009
Richard J.Davidson „Creierul si inteligenta emotionala” Ed. Litera 2012

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s