SPIRITUL CRACIUNULUI

Dana Popa

Crăciunul sau Naşterea Domnului (nașterea lui Iisus Hristos / Isus Hristos / Isus Cristos), celebrat la 25 decembrie (în calendarul gregorian) sau 7 ianuarie (în calendarul iulian) a fiecărui an, face parte din cele 12 sărbători domnești (praznice împărătești) ale Bisericilor bizantine, a treia mare sărbătoare după cea de Paști și de Rusalii. În anumite țări, unde creștinii sunt majoritari, Crăciunul e, de asemenea, sărbătoare legală, iar acesta se prelungește şi în ziua următoare, 26 decembrie: a doua zi de Crăciun.

De la debutul secolului al XX-lea, Naşterea Mântuitorului devine și o sărbătoare laică, celebrată atât de către creștini, cât și de către cei necreștini, centrul de greutate al sărbătoririi deplasându-se de la participarea în biserică la rit, spre aspectul familial al schimbului de cadouri sau, pentru copii, „darurilor de la Moș Crăciun”.
Naşterea Domnului a început să fie celebrată de către creștini pe 25 decembrie, după cel puțin trei secole de la începerea misiunii de evanghelizare a apostolilor, anume începând cu secolul al IV-lea în Vest și cu cel de-al V-lea secol în Est.” – Wikipedia
Crăciunul este fiecare moment în care îl lăsăm pe Dumnezeu să iubească prin noi. În fiecare an când serbăm Naşterea Mântuitorului, toată dragostea şi bucuria pe care o dăruieşti celorlalţi se întoarce, în mod miraculos, înapoi. Cu cât dăruieşti mai mult, cu atât vei fi mai iubit. Crăciunul poate fi o zi de sărbătoare, de rugăciune, sau de meditaţie, dar va fi întotdeauna şi o zi de aducere aminte, în care ne gândim la tot ce am iubit vreodată, dar şi la ce am greşit, sau la ce să iertăm altora… Spiritul acestei frumoase sărbători este promisiunea de dragoste şi de pace între semeni .
În copilărie aşteptam cu nerăbdare, dar cuminţi, în acelaşi timp, Crăciunul cu tot ce înseamnă pentru noi acest lucru… Acum, oricât de mari am fi, ne aducem aminte, cu drag, de mirosul cetinei de brad, de cozonacii rumeni şi de colindătorii care am fost…Atmosfera acestei sărbători o purtăm cu noi peste tot, indiferent de locul de pe mapamond în care ne aflăm.
Întodeauna m-am întrebat, dacă ar fi să aleg o singură sărbătoare din an, pe care aş alege-o. De fiecare dată mi- am dat acelaşi răspuns: Crăciunul. Sentimentul acestei sărbători ne copleşeşte, ne face să ne gândim la cei dragi şi nu numai, dar, mai ales, ne dă şansa să fim mai buni, să avem acces la lumina divină din noi.
Părinţi fiind, iar, mai târziu, bunici devenind, nu ne vom despărţi de amintirea bucuriei cu care aşteptăm Crăciunul, şi ne vom strădui din răsputeri să aducem acea atmosferă mirifică şi în viaţa copiilor şi nepoţilor noştri. Chiar dacă odată cu trecerea anilor, dispar din viaţa noastră anumite fiinţe dragi, la sărbătoarea Naşterii Mântuitorului, ei ni se alătură, fiind mai vii în mintea şi inima noastră decât până atunci. Timpul se comprimă, distanţele dispar, iar amintirea celor dragi e tot mai vie, vorbind despre ei ca şi când ne-am fi despărţit cu o zi înainte….Din noianul de amintiri, răsar doar cele minunate, cele poznaşe , făcându-ne să-i simţim alături ca odinioara.
Pentru mulţi dintre noi, amintirea acestora, poate fi cel mai frumos cadou pe care-l primim.
Intodeauna, pentru mine, Crăciunul a însemnat şi va însemna bucuria în familie, în familia reunită şi uneori lărgită… Nu pot concepe acesta sarbatoare departe de casă, departe de cei dragi, fără miros de cozonaci şi sarmale, fără brad împodobit şi fără colindători la uşă… Naşterea Mântuitorului e o sărbătoare mult prea frumoasă pentru a avea timp să fim trişti! Haideţi să învăţăm să ne bucurăm de lucruri mici: de la îmbrăţişarea mamei şi tatălui, până la ochii calzi ai bunicilor, de la un cadou mărunt, dar dăruit din suflet, la poezia recitată cu glas tremurând de nepoţi, până la cozonacii pufoşi, frământaţi de mâini harnice şi muncite.
E bogat cu adevărat cel care are o familie cu care să împartă aceste lucruri, persoane dragi alături, oameni frumoşi care rezonează la sentimente puternice. Atunci când vorbeşti despre serbarea Naşterii Mântuitorului, vorbeşti despre fericire, pace şi speranţe pentru mai bine.
Spiritul Crăciunului este atât promisiunea de dragoste şi de pace între semeni, cât şi cu noi înşine şi înseamnă, în primul rând, dragoste – pentru Dumnezeu şi pentru oameni. Aşa a fost la început, când Tatăl a creat cerul şi pământul şi aşa este încă, în Împărăţia Sa. De Crăciun şi nu doar de Crăciun, putem trăi şi respira atmosfera cerului. şi ne simţim mai aproape de Dumnezeu. Depinde doar de noi să hotărâm că asta vrem.
Ca psihoterapeut, accesăm adesea bucuria de a fi de folos celuilalt, încercăm să dăruim, exersăm sentimentul de compasiune, dorim din adâncul sufletului nostru să vindecăm şi să readucem în viaţa clientului nostru, pacea, bucuria şi armonia, apelând adeseori la spiritul Crăciunului din noi. Rolul psihoterapeutului este să-l ajute pe client să înveţe să redescopere iubirea…iubirea faţă de el, faţă de semeni, faţă de Dumnezeu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s