INFLUENTA MUZICII ASUPRA GANDIRII

Adina Botoroga

Conceptul că suntem ceea ce gândim este din ce în ce mai prezent în mediile științifice datorită cercetărilor din ultimii zece ani cu privire la neurogeneză și neuroplasticitate. Demonstrațiile științifice făcute în universități de renume din America, Canada și Vestul Europei întăresc ideea că putem interveni în structura și arhitectura creierului nostru, modificându-ne modul de a gândi și a ne comporta. Între mesajele transmise continuu de media (care invită la scandal, distracție și consum fără limite) și realitatea de fiecare zi oamenii sunt puși să aleagă. Să aleagă între gândirea realistă și gândirea magică oferită de televizor sau calculator. Uneori cele două tipuri de gândire interferă și oamenii separă mai greu realitatea de ficțiune. În viaţă, lucrurile nu sunt atât de dificile pe cât credem noi că sunt. Indiferent de înzestrările cu care ne-am născut, alegerile pe care le facem determină evenimentele care vor urma. Orice gând activează reţele neuronale. Memoria se păstrează şi se exersează când reţelele neuronale sunt utilizate în mod repetitiv. Sunt trei factori care joacă rolul central în învățare: atitudinea, temperamentul și valorile. Alegem ce învățăm funcție de valorile noastre. Procesul învățării are la bază disciplina. Disciplina în sine poate fi cultivată, printre altele, și prin exercițiul zilnic de ascultare a muzicii clasice. Aceasta presupune concentrare și atenție selectivă. Capacitatea creierului de a fi atent, de a-şi concentra atenția, se face prin două mecanisme corelate: unul intensifică puterea semnalelor din canalul principal şi al doilea de inhibare a semnalelor din celelalte canale ignorate. Atenţia selectivă se refera la mediu, iar conştiinţa deschisă reflectă abilitatea de a absorbi mesaje din mediul extern, dar şi din mediul intern (gânduri, sentimente) şi de a face toate acestea fără a rămâne blocați asupra unui stimul in detrimentul celuilalt.
Cercetătorul Daniel Levitin de la Laboratorul de Percepție Muzicală de la Universitatea McGill din Canada a studiat ani de zile creierul muzical uman. Descoperirile recente din laboratoarele sale arată că muzica nu este procesată doar în emisfera dreaptă, ci este distribuită în întreg creierul. Dezvoltarea neuroştiinţelor a condus la progrese remarcabile în modelarea rețelelor neuronale. Înțelegerea modului în care funcționează creierul în timpul audiției duce la o înțelegere mai profundă a tainei umane.
Daniel Levitin și colaboratorii lui au demonstrat că activitatea muzicală implică aproape toate regiunile creierului și subsistemele neuronale. Ascultarea muzicii începe cu structurile subcorticale (nucleii cohleari, trunchiul cerebral și cerebelul) și apoi urcă în cortexurile auditive de pe ambele părți ale creierului; ascultarea sau amintirea muzicii implică centrii limbajului între ariile Broca și Wernicke, precum și alți centri din lobii frontali și temporali.
Prof. Iamandescu a cercetat la UMF Carol Davila din București influența muzicii de tip baroc în creșterea activității cerebrale cu 90% și a îmbunătățirii memoriei cu 40%, precum și în echilibrarea emisferelor cerebrale.
Dr. Oliver Sacks, neuropsihiatru de prestigiu din SUA, a studiat îndeaproape creierul uman muzical și emoția generată de audiția muzicală pe un număr impresionant de câteva sute de pacienți și concluziile sale au fost corelate cu hărți corticale dinamice, trasate cu ajutorul celor mai noi mijloace de investigație. Cercetările sale au adus o profundă înțelegere a modului în care funcționează creierul nostru muzical. Muzica este esențial emoțională și în același timp esențial intelectuală, iar susceptibilitatea emoțională la muzică este foarte complexă deoarece este influențată de factori personali și neurologici. Întreaga fizionomie se schimbă în timpul ascultării muzicii, deoare pentru fiecare persoană trezește emoții și asocieri de mult uitate, permite din nou pacienților accesul la noi stări de spirit și emoții, chipurile lor reflectând întreaga forță emoțională. Muzica poate vorbi oamenilor în moduri diferite, poate intra în conştiinţa lor și îi poate schimba.
Raţionamentele laborioase duc la activarea şi interconectarea mai multor reţele. Activiţăti noi presupun formarea de noi sinapse sau se vor crea noi ramuri datorită neuroplasticităţii. Învăţarea presupune activarea vechilor reţele sau formarea de noi circuite, se eliberează neuromediatori şi substanţe cu rol neurotrofic.
Pentru a ne folosi în mod cât mai eficient mintea, primul pas îl constituie utilizarea ambelor emisfere cerebrale în mod egal. În mod natural, emisfera stângă coordonează activităţile logice şi este responsabilă de aşa-numita gândire din aproape în aproape, în timp ce emisfera dreaptă este centrată pe sentimente, fantezie, imagini mentale şi intuiţie. Neurosavantul David Shannahoff-Khalsa de la Institutul de Ştiinţe Biologice din Salk a realizat studii encefalografice analizând comparativ activitatea emisferelor cerebrale stângă şi dreaptă. Aspectul cel mai important din punct de vedere practic în privinţa dominanţei emisferei cerebrale este de a crea o stare de echilibru şi armonie a acestor emisfere. S-a descoperit că în timpul fiecărui ciclu de schimbare a emisferei dominante există o perioadă în care activitatea cerebrală devine echilibrată între ambele emisfere. Cercetările ne sugerează faptul că acesta este momentul de maximă creativitate şi eficienţă. Cele două emisfere sunt complementare şi, atunci când lucrează împreună, produc apariţia fenomenului de sinergie.
Dr. Richard J. Davidson și Sharon Begley, cercetători la Universitatea Wisconsin, au realizat studii pe subiecți care ascultau muzică clasică în căști în timp ce erau monitorizați (RMNf și EEG) și au descoperit sincronizarea undelor emise de cele două emisfere ale creierului (care în mod obişnuit generează unde de amplitudini şi frecvenţe variate). Este clar că un creier în care ambele emisfere funcţionează în sincronicitate, armonie şi unitate, este o cheie către stările de vârf şi către performanţele umane neobişnuite. Relaţia dintre modelele ondulatorii ale celor două emisfere este deosebit de importantă în procesul dezvoltării noastre mentale.
Suntem sau mai degrabă devenim ceea ce gândim. Muzica nu este numai un mediu sonor care ne poate relaxa sau ajuta să muncim mai eficient. Muzica este un mijloc uimitor de terapie și ameliorare a unor simptome sau stări emoționale negative. Muzica presupune structuri logice și elemente combinate care așteaptă să fie descoperite și asimilate de creierul uman prin ascultare atentă și perseverență. Adevărata menire a muzicii este de a ajuta la formarea și asumarea unei personalități conștiente de existența armoniei și frumuseții în lumea în care trăim.

Bibliografie:
1. Daniel J. Levitin – Creierul nostru muzical, Ed. Humanitas 2010
2. Ioan Brad Iamandescu – Muzicoterapia receptivă, Ed. Infomedica 2004
3. Oliver Sacks – Muzicofilia, Ed. Humanitas 2009
4. Richard J.Davidson, Sharon Begley – Creierul și inteligența emoțională, Ed. Litera 2012

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s