STRATEGII DE ABORDARE A PACIENTILOR DIN PERSPECTIVA PSIHOTERAPIEI INTEGRATIVE (II)

Elena-Carmen Ţuca

Un psihoterapeut bun şi cu adevărat abil în domeniul artei sale profesionale trebuie să-şi adapteze tehnica în funcţie de tipul de personalitate şi nevoile pacientului său, cameleonismul despre care vorbea C. Enăchescu (1998). Acest camelonism apropie pacientul de terapeut, făcând posibilă, mai uşor, intrarea pacientului în relaţia psihoterapeutică. Această flexibilitate atitudinală îi va permite terapeutului să abordeze dificultăţi ce pot apărea pe parcursul desfăşurării terapiei, pentru a conduce pacientul către echilibru psihic.

Dacă în prima parte a articolului am vorbit despre cele mai des întâlnite tipologii de pacienţi dificili (apud Odette Dimitriu, 2006), în continuare, voi prezenta care este, în funcţie de tipul de personalitate al pacientului, atitudinea cea mai indicată pe care ar trebui să o aibă psihoterapeutul, precum şi tipul de intervenţie cel mai potrivit :

a. Tipul de personalitate al pacientului: Dependent
Reacţia pacientului: Este revendicativ
Abordarea specialistului:
– Să îi împlinească unele nevoil stabilind anumite limite;
– Să evite să încurajeze pacientul  să-şi modifice dinamica relaţiilor sale în pofida caracterului lor patologic, pentru a se evita inducerea anxietăţii şi noncomplianţa la tratament;
– Să acorde respect pentru sentimentele de ataţament ale persoanei indiferent de caracterul delirant al acestuia.
Intervenţia terapeutică: Psihoterapia individuală are ca scop conştientizarea şi clasificarea relaţiei de dependenţă.

b. Tipul de personalitate al pacientului : Obsesiv – compulsiv
Reacţia pacientului : Este obstinant şi necooperant
Intervenţia specialistului: Să informeze şi să ofere „impresia” controlului
Abordare terapeutică:
1.Psihoterapie individuală: inflexibilitatea acestor pacienţi poate genera un contratransfer negativ, terapia ar trebui axată pe receptivitatea pacienţilor la recompensele pe care le poate acorda terapeutul.
2. Terapia de grup: daca poate depasi primele 4-5 sedinţe de terapie individuală, ar putea beneficia de atmosfera terapeutică a grupului.

c. Tipul de personalitate al pacientului: Histrionic
Reacţia pacientului: Este seductiv
Abordarea specialistului: Să ofere reasigurare
Intervenţia psihoterapeutică: Pacientul histrionic nu are conştiinta clară a propriilor sale sentimente, de aceea primul pas terapeutic este clarificarea propiilor sentimente.

d. Tipul de personalitate al pacientului: Paranoid
Reacţia pacientului:
– Blamează pe ceilalţi,
– Este ostil
-Tolereaza cu dificultate intruziunea terapiilor cognitiv- comportamentale
– Poate dezvolta transfer negativ
Abordarea specialistului:
– Să aplice planuri de intervenţie clare
– Să păstreze distanaţa pentru a nu părea intruziv
Intervenţia terapeutică: Terapii individuale. Psihoterapeutul trebuie să adopte un stil strict profesional şi să evite comportamentele afectiv-suportive.

e. Tipul de personalitate al pacientului: Narcisic
Reacţia pacientului: Este infatuat
Abordarea specialistului: Să ofere încredere şi să dea dovadă de profesionalism
Intervenţie psihoterapeutică: Terapie bine elaborată, restructurantă (pattern-ul trăsăturilor este ferm structurat, fiind foarte greu de modificat).

f. Tipul de personalitate al pacientului: Schizoid
Reacţia pacientului : Este izolat şi necooperant
Abordarea specialistului: Să păstreze distanţa
Intervenţia terapeutică:
1. Psihoterapie individuală: Desi distanţi, pacienţii prezintă mari disponibilităţi pentru dezvoltarea unei ambianţe terapeutice trainice .
Obiectivul: înlaurarea temerii de dependenţâ a individului
2. Psihoterapie de grup: individul trebuie protejat în ceea ce priveşte înclinaţiile sale spre tăcere şi împotriva agresivităţii din partea unor membrii ai grupului extraverţi sau expansivi.

g. Tipul de personalitate al pacientului: Antisocial
Reacţia pacientului: Caută un avantaj
Abordarea specialistului: Să stabilească limite clare
Intervenţie psihoterapeutică: Realizarea psihoterapiei pe perioada în care pacientul este instituţionalizat, duce la creşterea eficienţei terapiei, ajutând la crearea unei relaţii terapeutice.

h. Tipul de personalitate al pacientului: Borderline
Reacţia pacientului: Dezorganizare crescută
Abordarea specialistului: Să stabilească limite clare

Intervenţia terapeutică:
1. Psihoterapie individuala: este recomadată psihoterapia exploratorie, oreintată spre căutare şi controlul motivelor ostilităţii pacientului pentru ca acestea să fie supuse cofruntării si interpretării încă de la începutul tratamentului.
Este preferată o abordare suportivă ce este necesara dezvoltării alianţei terapeutice.
Terapia va fi axată pe hipersensibilitatea la frustare şi rejecţie şi pe anternamentul abilităţilor sociale.
2. Terapia de grup, utilă manifestărilor coleroase al labilităţii afective a pacienţilor, se desfăşoară în asociere cu terapia individuală, care-l asigură pe pacient de alianta cu terapeutul si suportul acestuia.
Grupul terapeutic dezirabil va fi heterogenic si „lent deschis”.

i. Tipul de personalitate al pacientului: Evitant
Reacţia pacientului: Cerere disperată de ajutor
Abordarea specialistului: Să fie suportiv
Intervenţia terapeutică:
1.Terapie individuală: realizarea unei alianţe terapeutice este un element primordial datorită neîncerderii în relaţii sau acţiuni, încercandu-se încă de la primele sesiuni să se înlăture temerile de rejecţie şi fobiile sociale.
În stadiile următoare , se incurajează iniţiativa de relaţionare şi de integrare în grupul profesional şi social , ca şi eforturile de minimalizare şi dominare a temerilor de esec, respingere sau umilire.
În ultima etapă, se încearcă implementarea şi dezvoltarea abilitatilor si iniţiativelor sociale.
2. Antrenamentul autoafirmării are ca scop de a-i antrena în a-şi exprime cât mai deschis opiniile şi dorinţele, ceea ce ar contribui indirect la ameliorarea şi consolidarea stimei de sine.
3. Terapia de grup dezvăluie pacienţilor propria lor sensibilitate şi fragilitate a stimei de sine şi a structurii lor psihice în ansamblu.
Atmosfera grupului constituie un suport constant si susţinut în dezvoltarea iniţiativelor sociale .

j.Tipul de personalitate al pacientului: Pasiv agresiv
Reacţia pacientului: Cere, blamează
Abordarea specialistului: Să controleze contratransferul
Intervenţia terapeutică: Psihoterapia vizează înţelegerea şi acceptarea autentică de către pacient a reacţiilor şi răspunsurilor sale inadecvate şi inoportune.

k. Tipul de personalitate al pacientului: Depresiv
Reactia pacientului: Pesimism, îndoială, eşec, gândire fatalistă
Abordarea specialistului: Să fie suportiv
Intervenţia terapeutică; Se recomandă psihoterapie umanistă, psihoteraie de grup şi psihoterapie cognitivă, ce-l ajuta pe cel în cauză să descifreze şi să-si clarifice distorsiunile cognitive.

Însă, indiferent de tipul de pacient ce calcă pragul cabinetului, psihoterapia integrativă va lua de fiecare dată în considerare necesităţile psihologice, cognitiv-comportamentale, emoţionale şi spirituale ale persoanei. Scopul este acela de a facilita integrarea astfel încât calităţile persoanei, care există şi funcţionează în spaţiul intrapsihic, interpersonal şi socio-politic să fie maximizate, ţinând cont de limitele fiecărui individ şi de condiţiile exterioare. Pentru a căpăta încredere în posibilitatea de schimbare şi de depăşire a obstacolelor întâmpinate, clientul are nevoie să aibă alături o prezenţă securizantă, încurajatoare, stăpână pe sine şi, în acelaşi timp, dedicată în întregime sprijinirii sale.
Procesul psihoterapeutic este o oportunitate pentru client să înţeleagă tiparele sale greşit adaptate, să-şi înfrunte gândurile negative şi să-şi schimbe comportamentele perturbatoare pentru el cu ajutorul terapeutului. Astfel, pacientul are posibilitatea de a ieşi din impas, de a înţelege pe deplin nevoile sale şi ce-şi doreşte „cu adevărat” ca adult, Totodată, decoperă care sunt nevoile sale hrănitoare, care sunt scopurile lui, îşi observă modul în care obişnuieşte să fie şi să facă lucrurile şi în acelaşi timp are posibilitatea să încerce noi moduri de a fi şi a face pentru a se simţi mai bine.
Încredinţându-se unui psihoterapeut, îşi oferă şansa de a se înţelege şi de a-şi modifica comportamentele actuale care îl blochează în drumul său, dându-şi şansa de a-şi găsi propriile răspunsuri şi astfel, noi modalităţi de a-şi gestiona propria viaţă.

Bibliografie:

1. Evans, Ken şi Gilbert, Maria, Introducere în psihoterapia integrativă, Editura Liber Mundi, Craiova, 2010
2. Tudose Florin, Tudose Catalina, Dobranici Letitia, Tratat de psihopatologie şi psihiatrie pentru psihologi, Editura Trei, 2011

2 gânduri despre „STRATEGII DE ABORDARE A PACIENTILOR DIN PERSPECTIVA PSIHOTERAPIEI INTEGRATIVE (II)”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s