LIMBAJELE IUBIRII LA COPII (I)

Claudia Pătărlăgeanu

Te-ai fi gândit vreodată că există mai multe limbaje ale iubirii? – eu recunosc că nu. Înțelegeam iubirea întru-un anume fel, aceea de a-l accepta pe celălalt așa cum este indiferent de ceea ce face, dar nu m-am gândit niciodată să fac o clasificare a limbajelor iubirii. Iubirea adevărată presupune o trăire totală, o simți în și prin toți porii pielii și dorești să-i oferi totul celuilalt,  dar realitatea a demonstrat că fiecare este sensibil la anumite manifestări, la o mângâiere, la un cuvânt, la o încurajare, la un cadou, la timpul pe care il acorzi, etc.

Când vorbești despre o relație ce implică iubirea (de cuplu sau de cea a părinților cu copiii) nu ai cum să nu te gândești la ce dorești să-i oferi celuilalt pentru a-l face fericit, pentru a-i arăta iubirea ce i-o porți, nu poți să nu-l accepți așa cum este, dacă este vorba de iubire necondiționată. Pe acest subiect cred că pot vorbi fără sfârșit, dar pentru a fi mai concretă am să fac referire în special la relația părinți-copii. A fi părinte, mamă în mod special, din punctul meu de vedere este cea mai frumoasă și grea meserie dacă o putem numi așa, ce te împlinește din toate punctele de vedere și-ți ține toate simțurile treze în permanență. Eu, nu-mi pot imagina cum aș putea să fiu mamă și să nu iubesc necondiționat – să nu-mi fac griji sau să nu plâng de emoție la primul cuvânt, la primul pas pe care-l face acel îngeraș, la prima serbare sau să nu-mi strâng în brațe copiii, să-i sărut, să le ofer tot ceea ce pot și simt. Dragostea necondiționată, este esențială în relația noastră cu copiii, ea este cea care le umple „rezervorul emoțional”, dar trebuie să știm și cum să facem acest lucru și o putem realiza dacă aflăm care este limbajul de iubire dominant al copilului nostru. Pentru a afla ce limbaj de iubire umple ”rezervorul emoțional” al copilului nostru trebuie să fim atenți la ceea ce ne cere. Spre exemplu, eu știu că fetița mea utilizează toate limbajele de iubire, dar pentru a-i oferi exact ceea ce-și dorește trebuie să fiu prezentă atunci și acolo în momentul în care-mi cere ceva anume. Unul din jocurile preferate este să jucăm roluri deoarece aceasta a fost modalitatea de a-i stimula imaginația prin joc de când era foarte micuță, iar acum având multe alte activități de făcut prin casă, nu mai pot sta ca înainte să ne jucăm fără grijă și de multe ori m-a înlocuit cu tatăl ei, dar de foarte multe ori vine la mine în bucătărie și îmi dă un rol (de șoarece sau de mama vitregă a Cenusăresei, etc.) pentru a ne juca împreună așa cum o făceam când era mai micuță. Aceste jocuri fac parte din limbajul de iubire ce ține de nevoia acordării de timp, dar pentru ea sunt importante și celelalte limbaje și știe să ceară ceea ce are nevoie când are nevoie.

Odată cu apariția frățiorului mai mic în viața ei, toate aceste nevoi s-au exacerbat deoarece trăia cu impresia că nu-i mai acordam atâta timp cât își dorea sau că nu mai stăteam cu ea în brațe atât de mult cât și-ar fi dorit și în permanență a trebuit să-i demonstrez contrariul atât verbal, dar și prin toate acțiunile mele ca nu cumva să creadă că-și va pierde locul în sufletele noastre sau că va fi înlocuită ce cel mai tânar membru al familiei. Recunosc că nu a fost ușor, dar satisfacția reușitei a fost pe măsură deoarece toate eforturile au fost concentrate pe umplerea continuă a ”rezervorului emoțional” și am făcut asta apelând la toate limbajele de iubire. Timpul pe care i l-am acordat a fost atât calitativ dar și cantitativ; mângâierile care pentru noi sunt ceva firesc au fost mult mai des folosite, la fel și serviciile acordate (dorea și încă dorește să o hrănim, să o îmbăcăm noi cu toate că poate face aceste lucruri și singurică). Ce am vrut să subliniez este că ”rezervorul ei emoțional”, a dorit să fie umplut mai des și mai mult decât înainte datorită apariției frățiorului în viața ei, pentru a obține confirmarea importanței ei și a faptului că nimic nu o poate înlocui. Toate aceste eforturi de a-i demonstra dragostea noastră necondiționată, ne-a ajutat foarte mult și în încercarea de a estompa sentimentele de gelozie și posesiune ce o apăsau și o încearcă în continuare.

Gary Chapman și Ross Campbell în cartea „Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor” descriu foarte frumos ce înseamnă „rezervorul emoțional” și limbajele de iubire la care copiii sunt sensibili, fapt ce m-a ajutat să conștinentizez atât limbajele mele de iubire, dar și pe ale copiilor mei. „Vorbindu-i copilului în propriul său limbaj de iubire, îi puteți umple „rezervorul emoțional” cu iubire. Când copilul se simte iubit, este mai ușor de disciplinat și de format decât atunci când simte că „rezervorul emoțional” e aproape gol…….(p.15)”

„Există, de fapt, cinci modalități în care copiii și oamenii în general exprimă și înțeleg iubirea, acestea sunt: mângâierile fizice, cuvintele de încurajare, timpul acordat, darurile și serviciile. (p.18)” .

Pentru a le înțelege mai bine am să detaliez succint fiecare limbaj de iubire ce a fost descris pe larg în cartea „Cele 5 limbaje de iubire ale copiilor”(Gary Chapman și Ross Campbell), apelând la experiența personală de părinte, dar și de copil.

Mângâierile fizice (Atingerea fizică). Contactul piele-piele este prima formă de comunicare cu bebelușul nostru. Cum îi poți transmite unui nou născut că-l iubești cu toată ființa ta, decât atingându-l, mângâindu-l, sărutându-l. Studiile au demonstrat că, copiii ținuți în brațe, îmbrățișați, sărutați se dezvoltă mai devreme din punct de vedere emoțional spre deosebire de cei privați de acest contact. Dacă aș putea să tipăresc între aceste rânduri emoția ce o simt înăuntrul meu în acest moment, aș face-o deoarece sunt un copil care reacționează foarte bine la atingere și a beneficiat din plin de ea și m-aș bucura dacă și alții ar putea trăi aceste senzații. Scriu aceste rânduri în special pentru copiii care au tânjit după această formă de iubire și părinții nu le-au oferit-o. Chiar dacă nu ați avut parte de îmbrățisări, sărutări, mângâieri nu este niciodată prea târziu să le descoperiți și să le experimentați atât pe voi cât și cu copiii voștri, vă garantez că merită să încercați – copiii sigur se vor bucura.

Poate vă întrebați cum puteți afla dacă limbajul principal de iubire al copilului vostru este mângâierea fizică? Nimic mai simplu, cât este mic, copilul stă să-l mângâiați și să-l sărutați și cere mai mult acest tip de manifestare, dar odată ce se apropie de perioada adolescenței, s-ar putea să nu mai dorească atât de mult să-l îmbrățișați în special în fața prietenilor, dar întrebat dacă știe că este iubit de părinți, el va răspunde că știe că părinții îl iubesc deoarece îl strâng în brațe și-l sărută ori de câte ori se întâlnesc sau că îi place când este atins pe umăr de mamă sau când se împinge cu tata sau se luptă corp la corp. Practic, tot ce implică contactul fizic, sub orice formă, atingere, mângâiere, împingere, o simplă bătaie pe umăr sau „o luptă ca între bărbați” constituie manifestări ale acestui limbaj de iubire.

Spre exemplu, băiețelul meu care peste câteva zile implinește un anișor, de câte ori mă vede se bucură nespus de mult, începe și râde cerând să-l iau în brațe și mă strânge cât poate el de tare punând capul pe mine și mă mai bate cu mânuțele lui mici pe spate, mă topesc și știu că în acel moment nu ne mai trebuie nimic decât să ne strângem în brațe și să ne bucurăm unul de altul – acesta este o manifestare totală a iubirii ce a luat naștere între noi încă din perioada intra uterină.

Cuvintele de încurajare – Cuvintele afectuoase „puiul mami, iubițica mami, etc.”, cuvintele de laudă și încurajare, cuvintele călăuzitoare, în general toate cuvintele ce au un conținut pozitiv și sunt orientate pentru a scoate în evidența evoluția sau realizările copilului, transmit un mesaj foarte clar – „te iubesc.” Aceste cuvinte hrănesc stima de sine a copilului deoarece se simte valorizat, sentiment pe care cred că îl caută fiecare dintre noi. Unui bebeluș chiar dacă îi vom spune „te iubesc” nu va înțelege exact ceea ce-i transmitem deoarece își dezvoltă treptat capacitatea de a folosi cuvintele și ideile, dar pentru a-l face să înțeleagă ceea ce spunem asociem cuvintelor o manifestare afectuasă concretă cum ar fi apropierea fizică – o îmbrățișare, o mângâiere, un sărut.

Este necesar să facem diferența între cuvintele de laudă și afecțiune chiar dacă sunt combinate în mesajele noastre deoarece afecțiunea se referă la recunoașterea existenței pur și simplu a copilului spre deosebire de laudă care se referă strict de reușitele, comportamentul, atitudinea conștientă a copilului. Lauda oferită copiilor noștri este necesar să fie sinceră și justificată de un context clar deoarece în caz contrar, utilizată în exces poate fi interpretată ca lingușire, transformându-se în minciună.

Cuvintele de încurajare, atât de așteptate de orice copil. Îmi aduc aminte acum de fetița mea care după un conflict cu tatăl ei, după ce i-am explicat ce a greșit și că ar fi bine să meargă să-și ceară scuze pentru a se împăca ca să se culce liniștiți, mi-a spus ușor temătoare: „mami dă-mi curaj să mă pot duce la tati să-mi cer iertare.” Am luat-o în brațe, am strâns-o la piept și i-am spus că-i dau un pupic pe obrăjor ca să o însoțească pentru că știu că este o curajoasă, dar așa voi fi și eu alături de ea și sunt convinsă că va reuși. A plecat, și-a cerut iertare, s-au împăcat și a venit fericită apoi la mine strigând, „vezi mami că am fost foarte curajoasă” – eu am strâns-o în brațe și i-am confirmat curajul, dar și întârit spunându-i: „bravo, știam că ești o fetiță curajoasă și eram convinsă că te vei descurca”.

Încurajând copiii îi ajutăm să se dezvolte, să învețe, să meargă mai departe chiar dacă simt că se împotmolesc. Dacă un copilaș care abia învață să meargă cade, va căpăta curaj să încerce în continuare dacă noi îl încurajăm spunându-i „bravo, hopa sus, nu-i nimic” – atunci vezi cum se uită cu ochii mari la tine, îți zâmbește și se ridică din nou. Un copil încurajat, va învăța și va știi să-și încurajeze și el la rându-i copiii sau colegii. Nu cred că există om pe acest pământ care să nu-și dorească să fie încurajat, apreciat, ascultat, valorizat, dar cred că fiecare are nevoie de șansa de a fi adus pe lume de părinți echilibrați, sănătoși fizic, mental, emoțional și spiritual deoarece „dușmanul încurajării este mânia”. Un părinte mânios, se va descărca pe copii iar rezultatul va fi un copil dificil, recalcitrant ce se va opune autorității acestuia. Sunt anumite vorbe din popor „Vorba dulce mult aduce” sau „Tonul face melodia”, care subliniază extraordinar de bine faptul că atâta timp cât știm să ne adresăm, pe un ton calm folosind cuvintele adecvate, vom avea o comunicare și o relaționare mult mai bună cu copiii decât dacă am impune ceva pe un ton dur. Aici pot aduce din nou în prim plan experiența personală care mi-a demonstrat că impunând ceva nu am reușit să obțin nimic fapt ce m-a determinat să mă adaptez și să-mi reconsider poziția și atitudinea față de copil.

Cuvintele călăuzitoare, sunt acele cuvinte care se concentrează asupra unui anumit efort pe care-l face copilul. Un copil care face ceva pozitiv, trebuie lăudat deoarece așa învață cum se vorbește corect într-o anume situație sau cum ar trebui să se comporte într-o anume conjunctură. În funcție de cultura pe care o avem și de societatea în care trăim ne educăm copii în așa fel pentru a-i ajuta să se adapteze cerințelor. Părinții sunt călăuzele principale ale copiilor, dacă nu, atunci vor exista altele cum ar fi televizorul, alți copii sau adulți, dar în această situație se pune întrebarea „Primesc copiii o călăuzire pozitivă și plină de afecțiune?”

„Cuvintele călăuzitoare trebuie formulate într-un ton pozitiv deoarece un mesaj pozitiv, transmis într-un mod negativ va aduce întotdeauna rezultate negative. Părinții care știu să dea sfaturi pline de afecțiune vor urmări atent interesele imediate ale copiilor și talentele lor, încurajându-le prin exprimări verbale clar zonele de interes pozitive. Conotațiile negative ale sfătuirii copiilor pot fi exprimate în mod afectuos. Țipatul nu are efectul dorit, așa cum nu ajută nici să scoateți mereu în evidență defectele prietenilor copilului dumneavoastră (p.50-51)”.

O abordare prietenoasă din care să reiasă grija noastră pentru ceilalți îl va sensibiliza pe copilul nostru și se va identifica mai degrabă cu noi, devenind mai atent și grijuliu la problemele ce le au ceilalți decât dacă ne va auzi judecându-i sau condamnându-i.

Copiii ce au ca principal limbaj de iubire cuvintele de încurajare vor dori în permanență să-și audă părinții adresându-le verbal încurajările. Pentru acești copii reproșurile au efecte devastatoare deoarece nu vor putea uita cuvintele cu conotație negativă pe care le-au spus părinții la un moment dat – „…da, dar îți mai amintești că atunci mi-ai spus așa….., „cum îi poți spune așa ceva fetiței tale pe care o iubești foarte mult”- așa mi-a spus fetița mea la un moment dat când nervoasă fiind din cauză că a căzut și s-a lovit la cap de calorifer, am avut o reacție necontrolată și am spus ceva ce nu aș spune în mod normal. Pentru a o împăca, am făcut eforturi uriașe recunosc, să mă calmez, am luat-o în brațe mi-am cerut scuze pentru reacția mea, am sărutat-o și i-am explicat de ce am reacționat în acel fel – faptul că m-am speriat îngrozitor, dar și faptul că a nesocotit o rugăminte și atenționare a mea, m-a determinat să reacționez în acel fel. Astfel am reușit să o împac și să treacă peste incindent. Cerându-ne scuze, putem minimaliza efectele unor cuvinte ce au conotație negativă în cazul acestor copii sensibili la acest limbaj de iubire – cuvintele de încurajare.

In partea a doua a articolului voi prezenta celelalte modalitati prin care copii exprimă și înțeleg iubirea: timpul acordat, darurile și serviciile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s