TEHNICA IMAGERIEI MENTALE: Interviul „Drumului”

Giulia Negură

Perspectivă asupra tehnicii imageriei mentale
Dr. Robert M. Roerich, membru al Asocieţiei americane pentru studiul imageriei mentale (New York), este unul dintre puţinii experţi mondiali în tehnica imageriei mentale, cu aplicabilitate în psihologie şi psihiatrie. Autorul a contribuit la dezvoltarea acestei tehnici în munca sa de prevenire a cazurilor de suicid, în cadrul SWAT şi Poliţiei şi Forţelor Speciale Militare din Europa.
Prin cercetările sale revoluţionare a fost evidenţiată o metodă unică prin care se poate determina şi prezenta starea emoţională actuală a persoanelor. Utilitatea unui astfel de demers are la bază teoria conform căreia în spatele tuturor traumelor sau situaţiilor traumatizante pe care le travesăm de-a lungul vieţii, stau emoţiile care le-au acompaniat.
La întrebările directe adresate părţii noastre conştiente avem tendinţa de a răspunde într-un mod formal, neintrând de fapt în partea întunecată a realităţii, deoarece încercăm permanent să controlăm percepţiile celorlalţi cu privire la persoana noastră. Printr-o astfel de tehnică de imagerie, care nu se adresează în mod direct conştientului, ci inconştientului, prin proiecţiile pe care le declanşează, poate fi determinată starea actuală emoţională a persoanei şi identificată problema care a generat această stare. Iar diagnosticarea prezentului emoţional poate reprezenta fundamental unui prognostic al comportamentelor viitoare ale persoanelor.
Aşa cum a evidenţiat autorul, imaginile mentale nu mint, important nefiind ceea ce ne imaginăm, ci motivul pentru care am făcut alegerea mentală respectivă. De ce? Potrivit concepţiei care stă la baza tehnicii imageriei mentale, imaginea mintală pare a fi unitatea de bază a emoţiei şi memoriei. Dacă ne-am putea accesa memoria noastră timpurie, am descoperi o imagine, şi nu un cuvânt vorbit sau scris. Identitatea noastră, stima de sine şi relaţiile cu ceilalţi se formează prin capturarea de imagini mentale, care au un anume înţeles.
Asemenea imaginilor mentale care ne apar în timpul viselor, pe care inconştientul nostru nu le alege în mod aleator, ci pentru a ne transmite un mesaj, tot astfel, prin tehnica imageriei mentale, fără a conştientiza, alegem şi asociem, deloc întâmplător, anumite imagini care există stocate în mintea noastră. Prin decodificarea acestor alegeri, descoperim mesaje şi interpretăm emoţii.
În psihicul nostru este îngropat adânc subconştientul care stă la baza lumii noastre conştiente. El reprezintă spaţiul unde sunt memorate şi depozitate emoţiile. Toate emoţiile pe care le-am experimentat sunt stocate aici, în subconştient. El deţine bucuriile simple ale copilăriei, toate secretele noastre, dar şi amintirile noastre cele mai dureroase, înregistrate sub formă de imagini cu lumină şi sunet, precum şi cu emoţiile pe care le-am simţit la momentul respectiv. Metaforic spus, subconştientul are un fel de gardian foarte înţelept şi puternic care are rolul de a decide ce emoţii pot fi lăsate să iasă afară şi când acest lucru este sigur astfel încât persoana să nu aibă de suferit. Această funcţie, a gardianului, este îndeplinită de mecanismele de apărare, unul dintre cele mai importante fiind negarea. Negarea este un mod de a spune nu, negând orice, fiecare emoţie dureroasă din subconştient, cum ar fi vina şi ruşinea. Când un copil este întrebat cine a furat fursecul din borcan, răspunsul este de obicei: „Nu eu, nu eu l-am furat!” Nu, nu şi iar nu înseamnă apărare. Dacă nu ar fi mecanismele de apărare, am fi rapid copleşiţi de emoţii întunecate, negative, de necontrolat, care ne-ar stresa până la anxietate extremă şi, în cele din urmă, la depresie.
Totuşi, în depozitarul amintirilor se află adevărul. Acolo, ca într-un cinematograf deschis 24 de ore, rulează imagini, sunete şi sentimente din întreaga viaţă. Gardianul trebuie să decidă care dintre emoţii pot ieşi afară şi pot fi arătate minţii conştiente. Sentimentele pozitive, ca razele aurii ale soarelui, pot trece cu uşurinţă prin uşă. Sentimentele negative aruncă umbre întunecate în cele mai îndepărtate colţuri şi rareori sunt lăsate să iasă afară. Ies la suprafaţă doar atunci când persoana este pregătită să aibă de-a face cu ele. Din când în când, însă, ceea ce este oscilant, instabil, nu mai poate fi ţinut înăuntru şi năvăleşte afară în ciuda eforturilor paznicului de a le ţine zăvorâte. Este o luptă. Corpul răspunde rapid printr-o rafală de adrenalină, inima o ia razna şi tensiunea arterială creşte. Potopul de emoţii dureroase ajunge la mintea conştientă şi o inundă. Anxietatea se înalţă şi, în timp, poate provoca dezechilibre chimice, ducând la depresie. Pot să reapară crâmpeie de evenimente traumatizante ce fac din noapte, zi.
Gardianul este considerat răspunzător de un nivel mai înalt al minţii care, asemenea unui judecător, decide ceea ce este mai bine sau mai rău; aceasta este conştiinţa noastră. Punitivă sau generoasă, nu putem primi o pedeapsă mai mare ca cea pe care o hotărăşte conştiinţa noastră. Cu putere dumnezeiască ne arată calea şi direcţia în care trebuie să mergem în călătoria noastră prin viaţă.
Imageria mentală este un proces prin care putem avea acces, din nou, la obiecte şi evenimente din viaţa noastră pe care nu ni le mai amintim. Deşi stimulii originali nu mai sunt prezenţi, putem retrăi o experienţă trecută, mai ales dacă au fost implicate emoţii puternice, deoarece mintea noastră asociază imagini cu informaţii emoţionale şi le stochează în memorie. Astfel, când încercăm să ne amintim ceva, aceasta ni se dezvăluie ca o înregistrare vizuală a ceea ce am experimentat, asociată cu emoţiile pe care le-am trăit în acel moment. Spre deosebire de vise însă, ne putem aminti în mod voluntar aceste imagini mentale. Prin studierea mesajului lor putem afla de ce ne simţim aşa cum ne simţim.
Autorul a descoperit că ne putem înţelege propriile emoţii, răspunzând la întrebări simple despre călătoria vieţii noastre, folosind o plimbare în jos pe un drum imaginar. „Ca cercetător, munca mea este să te ajut să-ţi înţelegi emoţiile ascunse. Şi fac asta analizând răspunsurile tale în decrierea unei călătorii imaginare” (Roerich, R.M., html://www.puh.jommies22.tripod.com). Această călătorie ne oferă multe posibilităţi de a învăţa să recunoaştem lucruri şi oameni, în special pe acelea care sunt importante pentru noi.
Testul drumului
Proba pe care dr. Roerich a dezvoltat-o pe baza tehnicii imageriei mentale se numeşte, mai exact, „Interviul drumului”. Aceasta constă într-un set de 15 întrebări adresate subiectului, cu ajutorul cărora el descrie pur şi simplu o călătorie imaginară constând din imaginile sale mentale actuale, primele care îi apar în minte. Se consideră că, folosind aceste imagini cunoscute, bazate pe mii de informaţii acumulate de-a lungul vieţii, se poate readuce în conştientul subiectului o anume stare emoţională. Această stare emoţională reactivată îi poate oferi persoanei puterea de a-şi cunoaşte starea emoţională din prezent. Prin utilizarea acestei serii de întrebări referitoare la o călătorie imaginară pe un drum imaginar mintea aduce din subconştient răspunsuri similare evenimentelor care s-au desfasurat în viaţa reală, şi totodată o anume stare emoţională care a fost cândva atribuită fiecărui tip de obiect, culoare etc.
Proba este oferită publicului prin intermediul cărţii „The Road: Why you feel how you feel”, în curs de publicare. Autorul îndeamnă cititorul, în prefaţa cărţii sale, să aibe curajul de a deveni propriul subiect, prin autoadministrarea acestei probe, totul putându-se desfăşura prin simpla „vizionare a filmului vieţii sale”. Autorul continuă: „Puteţi simţi puţină nervozitate când vă aflaţi în vestibulul depozitarului emoţiilor şi amintirilor voastre şi este posibil să nu vreţi să vedeţi filmul. Ideea de a privi în lăuntrul vostru vă sperie, dar liniştiţi-vă şi amintiţi-vă că: <Nu este nimeni la fel de orb ca cel ce nu vrea să vadă>. Probabil nu puteţi să înţelegeţi şi să priviţi în lăuntrul problemelor voastre cele mai profunde. Dar cum ştiţi că nu puteţi, dacă nu încercaţi? Vestibulul are cinci uşi cu oglinzi, fiecare dintre ele reflectând un anume aspect al vieţii voastre, a cărui explorare este posibilă prin simpla vizionare a filmului. Priviţi-vă în oglindă înainte şi după vizionarea filmului. Va fi o schimbare, căci veţi sta faţă în faţă cu adevărul. Veţi dobândi o mai bună înţelegere a propriei persoane şi a celorlalţi”.
Cititorul este înştiinţat că descrierea „drumului” reprezintă harta rutieră personală a momentelor emoţionale importante din viaţa acestuia. În sprijinul parcurgerii probei, îi sunt solicitate următoarele: „Ţi se cere să descrii o plimbare de-a lungul unui drum imaginar. Ai mers pe acest drum toată viaţa şi ai fotografiat imagini şi sunete emoţionale ale propriilor experienţe. Lasă-ţi mintea să evadeze pentru o clipă din cotidian, găseşte un loc liniştit departe de gălăgia şi tumultul lumii şi lasă-ţi imaginaţia să curgă!”.
Proba cuprinde cinci subteme care reprezintă cinci aspecte specifice din viaţă. Acestea sunt: drumul vieţii, râul sexului, casa sprijinului, vasul fidelităţii şi obstacolul din drum.
Drumul vieţii se referă la părerea subiectului, în general, asupra vieţii şi la felul în care lucrurile merg pentru acesta în prezent. I se solicită următoarele: „Imaginează-ţi că mergi de-a lungul unui drum … . Înregistrează privelişti şi sunete ca un aparat de filmat. Contemplează scena, observând ce se află în depărtare, fundalul şi tot ceea ce te înconjoară. Simţi pământul sub picioare. Încearcă să vizualizezi scena ca pe o pictură pe pânză, dar în mişcare, sunet şi trăire. În această călătorie eşti cel care contemplă”. Întrebările specifice acestei teme sunt:
1. Ce culoare are drumul?
2. Ce suprafaţă are drumul?
3. Cât de ferm este drumul?
Râul sexului dezvăluie sentimente legate de sex şi/sau de intimitate cu ceilalţi. Contactul cu apa şi conţinutul ei poate reflecta atitudini trecute şi prezente faţă de sex. Râul reprezintă un drum sexual – un drum fluid, de oricare tip, în călătoria noastră prin viaţă. Subiectului i se spune: „Continuă să mergi şi ajungi la un râu care trebuie traversat. În faţa ta este un râu; lungimea şi lăţimea râului depind de tine. Nu îl poţi evita şi trebuie să îţi imaginezi o modalitate de a-l traversa. În mintea ta există deja ceea ce ai nevoie pentru a trece râul – doar imaginează-ţi că o faci”. Întrebările specifice acestei teme sunt:
4. Cum traversezi râul?
5. Cât de limpede este apa?
6. Cât de puternic este curentul?
7. Există ceva în apă? Dacă da, ce?
Casa sprijinului reflectă imaginea interioară de sine, stima de sine, sistemele suportive şi relaţiile cu părinţii. Imagistica mentală, în ceea ce priveşte casa, poate dezvălui forţa sistemelor noastre de susţinere şi a conexiunilor noastre emoţionale. Subiectului i se cere: „Ai traversat râul şi continui să mergi. Ajungi la o casă. Uite-te bine la casă. Notează-ţi impresia pe care ţi-o face”. Întrebările specifice acestei teme sunt:
8. Ce culoare are casa?
9. În ce stare se află?
10. Locuieşte cineva acolo? Dacă da, cine?
Vasul fidelităţii reprezintă relaţiile de fidelitate, o chezăşie a dragostei profunde faţă de partenerul de viaţă. Descrierea vasului vorbeşte despre sinceritatea dintr-o relaţie. Subiectului i se spune: „Îţi continui, în minte, călătoria şi ajungi la un spaţiu deschis. Pe jos se află un vas şi te opreşti să-l examinezi. Poate fi de orice mărime şi din orice material. Descrie vasul; concentrează-te asupra materialului din care este făcut, asupra stării în care se află şi asupra conţinutului său”. Întrebările specifice acestei teme sunt:
11. Ce culoare are vasul?
12. În ce stare este?
13. Este ceva în vas? Dacă da, ce anume?
Obstacolul din drum reflectă ce problemă trecută sau prezentă ne deranjează acum şi care este impactul acesteia asupra speranţelor legate de viitor, credinţa că viaţa se va schimba sau va rămâne la fel. Această temă este atât de important, încât terapeuţii o pot utiliza pentru a-i ajuta pe oameni să se concentreze asupra conflictelor lor actuale, centrale, care au rămas nesoluţionate. Odată ce problema este cunoscută, se poate găsi o soluţie. Subiectului i se precizează: „Cea mai mare problemă a vieţii tale este acum. Continuă să mergi de-a lungul drumului şi întâlneşte ceva care îţi blochează cărarea. Te opreşte din mers şi nu te lasă să treci mai departe. Acesta este obstacolul”.
Întrebările specifice acestei teme sunt:
14. Ce reprezintă obstacolul?
15. Ce vezi dincolo de obstacol?
Asigurat că nu există răspunsuri bune sau greşite, cititorul este îndemnat să descrie pur şi simplu ceea ce vede. La finalul interviului, prin parcurgerea celor 15 întrebări, cititorul are posibilitatea de a consulta „Glosarul minţii” care cuprinde înţelesul răspunsurilor sale, putând astfel, într-un mod foarte rapid, să obţină o interpretare imediată a conţinutului emoţional dezvăluit.
Concluzii
Emoţiile şi evenimentele importante ale vieţii sunt stocate în memorie ca imagini mentale. Acestea sunt cele ce apar în mintea noastră atunci când ne gândim la cineva sau ceva care ne-a emoţionat, deci important pentru noi. Acest proces se numeşte gândire primară. Mintea noastră îşi aminteşte doar lucrurile care au o anumită semnificaţie pentru noi, nu ceea ce am mâncat la micul dejun marţea trecută. Imageria mentală este ca un film al vieţii noastre, cu toate detaliile importante.
Vom fi surprinşi de ceea ce ne putem imagina şi înţelege despre imaginile noastre mentale ascunse în seiful de memorie al emoţiilor. Emoţiile noastre sunt bunurile cele mai valoroase. Ele reprezintă amprenta noastră personală, ceea ce ne face unici. Chiar şi gemenii identici sunt diferiţi în funcţie de experienţele şi emoţiile lor.
Cu ajutorul acestei tehnici proiective, vom înţelege de ce ne simţim aşa cum ne simţim, doar uitându-ne la imaginile noastre mentale. Vom descoperi 15 secrete despre noi pe care doar noi le ştim!

Bibliografie:
1. Anthony (2006), Mental Imagery Study With Dr. Robert M. Roerich, html://www.ptsdforum.org.
2. Roerich, R.M. (2002), The Road: Why you feel how you feel, copie a cărţii prezentată de către autor la Forumul de Psihologie Transpersonală, Centrul de Studii Psihosociale, Bucureşti, România, html://www.scribd.com.
3. Roerich, R.M. (2006), Why you feel how you feel, html://www.puh.jommies22.tripod.com.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s