BUNICA, PREGATIND VIATA

Un şirag de mărgele, dar din nasturi vechi,
vestigii ale vremii când lumea era mică,
când cireşele-atârnau, ca cerceii, de urechi,
şi fetei nu i se spunea încă bunică.
Palatul nu era, încă, odaia-nghesuită
de care, din poveşti, mai ştii doar din citit,
şi mâna ce-ntindea mărgeaua lustruită
nu-nţepenea, atunci, decât într-un alint.

Andrei Bosancu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s