MASCULIN SI FEMININ

Dana Popa

Platon spunea că demult, înainte de apariţia omului, pe pământ existau nişte fiinţe superioare care îmbinau în acelaşi trup, un bărbat şi o femeie. Tocmai din cauză că se completau perfect şi puteau înfrunta cu succes orice dificultate, aceste creaturi erau atât de puternice. Speriaţi fiind că şi-ar putea pierde supremaţia atât în cer, cât şi pe pământ, zeii au hotărât să despartă bărbatul de femeie, să dea naştere unei noi fiinţe, mai slabă decât aceste creaturi atât de puternice. Şi aşa a apărut omul. Din acel moment, jumătăţile care au luat naştere în urma separării, se caută permanent pentru a redeveni ceea ce au fost odată: o fiinţă superioară, care poate înfrunta orice obstacol în viaţă.
În Univers există două tendinţe, două principii originale, arhetipale şi anume Principiul Masculin şi Principiul Feminin. Bărbatul şi femeia sunt exemplare biologice transcendente, supraindividuale. Principiul Masculin şi Principiul Feminin sunt potenţialuri cosmice, arhetipale, invizibile, care interacţionează şi se unesc în diferite grade de intensitate, urmărind mereu realizarea unităţii iniţiale.
Deşi contrarii, Masculinul şi Femininul se caută, se atrag, se completează. Masculinul şi Femininul alcătuiesc diada metafizică, realitatea arhetipală, manifestându-se cotidian în ceea ce numim Viaţă.
Când vorbim despre Ying şi Yang, facem referire de fapt tot la Masculin şi Feminin. Întotdeauna când ne referim la Masculin ne gândim la bărbat şi la tot ce ştim că reprezintă el, în timp ce atunci când ne gândim la Feminin, avem în minte reprezentarea femeii. Cu toate acestea, în orice bărbat există o latură feminină (anima), la fel cum şi în orice femeie există şi o latură masculină (animus). Însă fiinţa umană reuneşte în natura sa Masculinul şi Femininul. La bărbat, femininul este în plan secund, iar în cazul femeii, masculinul este secundar. Jung a denumit aceste naturi secunde, ce aparţin, mai mult sau mai puţin, inconştientului, anima (sufletul, natura afectivă, feminină a barbatului), respectiv animus (spiritul, latura masculină a femeii).
Anima și animus ţin în viziunea lui Jung şi de “ereditatea psihică, de inconştientul colectiv, ele sunt imagini ancestrale gravate în psihicul nostru, sunt arhetipuri.
În timp ce anima are prin excelenţă un caracter singular, animusul este mai degrabă plural; cu alte cuvinte, bărbatul tinde să iubească aceeaşi femeie în toate pe care le alege, femeia tinde să iubească toţi bărbaţii în acela pe care l-a ales. .
Atunci când un bărbat este cooperant, spunem despre el că-şi manifestă latura feminină, în timp ce o femeie îşi poate manifesta latura masculină, atunci când îi place să intre într-o competiţie. De fapt, în fiecare individ cooexistă atât Masculinul cât şi Femininul. Important pentru individ este păstrarea în echilibru a celor două laturi.
Când intervin dezechilibre între cele două principii, intervine boala, fie a corpului fizic, fie a mentalului.
Întotdeauna, indiferent că suntem bărbat, sau femeie, căutăm în celălat, principiul polar opus, cel care ne lipseşte, sau care este latent în noi. Astfel, partenerul devine: unic, special, deosebit, pentru că vedem în el modul în care ne-am dori să ne manifestăm, dar nu putem datorită faptului că mental aparţinem corpului pe care-l avem şi ne reprimăm manifestările.
Iubim în celălalt modul în care ne place să credem că ne-am manifesta noi, descoperim în partener o parte din noi, de obicei, cea latentă. Dacă şi partenerul identifică în noi, în manifestările noastre, partea lui latentă, atunci putem vorbi despre magie…despre chimie, despre marea iubire…
Numai că, cele două principii Masculinul şi Femininul din noi, îşi dispută supremaţia și uneori unul cedează din teren, lăsându-se cucerit de celălalt principiu şi dintr-o dată marea iubire, nu ne mai atrage, nu mai vorbim de chimie sau magie, vorbim despre noi căutări, sau despre resemnare şi începem din nou să căutăm ceea ce ne lipseşte, în speranţa că vom redeveni întreg.
Când vorbim despre sufletele pereche, facem referire, la întâlnirea dintre un el şi o ea, dintre doi oameni, care se oglindesc unul pe celălalt într-un grad foarte înalt, în aspectele lor complementare, formând atunci când sunt împreună un câmp vibraţional, apropiat aceluia în care Principiul Masculin şi Principiul Feminin sunt unificate.
În tratatul său intitulat “Căsătoria Perfectă”, Dr. Samael Aun Weor ne descrie, într-un mod destul de sintetic, natura Masculină şi Feminină a lui Dumnezeu, ca izvor a ceea ce oamenii numesc iubire:

„Dumnezeu, ca TATĂ, este ÎNŢELEPCIUNE. Dumnezeu, ca MAMĂ, este IUBIRE. Dumnezeu, ca Tată, rezidă în Ochiul Înţelepciunii. Ochiul Înţelepciunii se află situat între sprâncene.

Dumnezeu, ca Iubire, se află în Templul-Inimă.

A iubi, cât de frumos este Să Iubeşti. Doar sufletele mari pot şi ştiu Să Iubească. Iubirea este tandreţe infinită… Iubirea este viaţa ce palpită în fiecare atom aşa cum pâlpită în fiecare soare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s