EXPRESII ALE FEMINITATII DE-A LUNGUL TIMPULUI EXPRIMATE IN VESTIMENTATIE (I)

Elena-Carmen Țuca

Există o vorbă în popor care spune că „Nu haina îl face pe om, ci omul face haina”, însă după cum e deja bine știut, în fiecare perioadă istorică a existat o anumită tendință în ceea ce privește felul în care oamenii se îmbrăcau. Și cum în general, hainele reprezintă unul din marele domenii de interes ale femeilor și pentru femei, se ridică întrebarea: Se poate citi expresia feminității dintr-o anumită perioadă istorică doar dacă privim obiectele vestimentare purtate de reprezentantele sexului frumos ale acelor timpuri?
Însă înainte de a trece la analiza hainelor pe care femeile le-au îmbrăcat de-a lungul anilor, începând cu vremurile antice și terminând cu zilele noastre, este imperios necesar să facem o scurtă incursiune în noțiunea de identitate sexuală.
„Identitatea sexuală este o componentă structurală, atât a Eului corporal cât şi a Eului psihologic, ce face parte din conştiinţa de sine şi are o determinare socială importantă” (Emilia Albu, Psihologia relaţiilor dintre sexe).
Aceasta se formează pe baza integrărilor succesive şi simultane a şapte componente, iar conștiința ei coexistă prin toate aceste elemente. Dar să vedem care sunt aceste 7 componente (Emilia Albu, Psihologia relaţiilor dintre sexe):

  • sex genetic, determinat obiectiv prin aspectul cromatinei din nucleii celulari ai pielii, mucoaselor;
  • sex gonadic, atestat de evidenţierea celulelor reproducătoare în glandele genitale;
  • sex fenotipic, conferit de aspectul organelor genitale;
  • sex legal, declarat pe baza semnului sexului fenotipic;
  • sex hormonal, atestat de hormonii androgeni, pentru bărbaţi şi de cei ovarieni, pentru femei;
  • sex ca statut social, conferit şi recunoscut de microgrupurile sociale;
  • sex psihologic sau conştiinţa identităţii sexuale, bazată pe integrarea conştiinţei Eului corporal şi a Eului psihologic, exprimată în sex-rol masculin şi sex-rol feminin.

O primă fază a stabilirii identității sexuale sociale a fiecărui individ, este imediat după naștere, în funcție de conformația organelor genitale, nou-născutul fiind declarat băieţel sau fetiță. Însă identitatea eului sexual corporal începe să se contureze după vârsta de 2 ani, când copilul se recunoaște ca fiind băiat sau fată, conştiinţa adevăratei identităţi sexuale realizându-se abia la pubertate. Cu alte cuvinte, identitatea sexuală în deplinătatea ei şi conştiinţa sexuală se construiesc în timp, sub influenţa mediului social, al educației, al culturii căreia aparține, dar şi prin rolurile şi experienţele specifice fiecărui gen în parte.
De fapt, prescripţiile sociale sunt cele care susţin şi orientează diferenţele privind modelele de rol masculin şi feminin cu comportamentele lor specifice ce derivă din acestea. Mai concret, societatea e cea care hotărăște cum anume trebuie să arate o femeie sau un bărbat, cum anume trebuie să acţioneze sau care sunt comporta-mentele tipic masculine, respectiv feminine. Comportamentele sex–rolului pot fi tradiţionale, în care femeia e cea care are grijă de casă și de copii, bărbatul fiind responsabil de asigurarea traiului familiei sale, egalitare, în care atât femeia cât și bărbatul se pot ocupa de casă și copii, dar să fie interesați în același timp și în a-și dezvolta viața profesională și a aduce venit în casă, și de tranziție.
Dar să revenim la vestimentaţie și să începem călătoria înapoi în timp…
Rolul femeii în Grecia antică
Primul popas e în Grecia antică. Hainele femeilor din acea perioadă erau simple și funcționale, lungi până la glezne pentru că decenţa era una dintre valorile importante ale acelor vremuri. Culorile cel mai des folosite erau: galben, roșu, purpuriu, albastru și verde.
Una dintre rochiile purtate era PEOPLES ce avea o formă rectangulară, lată de 3 metri, ce se împăturea pe sub brațul stâng și se prindea pe umărul drept cu o panglică, în talie punându-se un brâu sau un cordon.
CHITONUL, un alt obiect vestimentar, la început, era făcut din lână și alcătuit din două părți, fiind realizat din mai mult material decât peoples, ceea ce-l făcea să cadă în pliuri simple pe lângă trup. Mai târziu, acesta a fost croit din materiale fine, ceea ce făcea ca pliurile să cadă mult mai diafan. Muselina delicată a fost folosită pentru a se crea mâneci, iar aceste rochii aveau fibule pe umeri.
Luate per ansamblu, rochiile femeilor din Grecia antică nu se deosebeau de cele ale bărbaților decât doar prin calitatea mai fină a țesăturilor, culorile mai vii și o ajustare mai cochetă, tocmai pentru a nu ieși cu nimic în evidență față de aceștia, cu atât mai mult cu cât femeile în acea perioadă erau considerate ființe inferioare, cu un nivel de inteligenţă puțin mai ridicat decât cel al copiilor.
Filosofii, crezând că femeile aveau emoții puternice și minți slabe, considerau că ele trebuiau protejate de ele însele, motiv pentru care fiecare avea un gardian de gen masculin, care deținea controlul asupra vieții ei.
Sex-rolul în acea perioadă era unul tradițional, datoria lor fiind acea de a naște copii legitimi și să aibă grijă de gospodărie, iar de fiecare dată când ieșeau din casă, ceea ce se întâmpla destul de rar, era cu ocazia participării la funerarii sau la diverse ceremonii, fiind mereu însoțite de sclave.
Deși puteau să dețină îmbrăcăminte, bijuterii, sclavi personali, ele nu aveau nici un drept politic sau economic.
Spre deosebire de egipteni – care mergeau la petreceri împreună cu soțiile, femeile grecilor nu aveau voie să iasă din camera lor atâta timp cât bărbatul avea oaspeți.
Femeile în Roma antică
Și pentru că tot am făcut un tur al hainelor femeiești din Grecia antică, vă invit acum să ne oprim atenția asupra Romei antice. Aici existau câteva restricţii prevăzute de legi, obiceiuri şi tradiţii cu privire la rochiile pe care le purtau femeile. Dacă iniţial au fost în mare parte albe, așa cum era îmbrăcămintea tipică bărbaţilor -toga-, cu timpul, hainele au început să fie din ce în ce mai colorate.
Moda feminină romană era similară celei grecești, articolul de îmbrăcăminte de bază de sex feminin fiind STOLA. Acesta a fost în esenţă, o tunică lungă ce ajungea la sol, acoperind corpul de la gât până la picioare, el coresponzând întru totul percepțiilor romane cu privire la decenţă. Putea să aibă mâneci lungi sau scurte sau să fie fără mâneci, iar la nivelul umerilor era fixat cu broșe sau clame.
Deși încă asemănătoare cu hainele purtate de bărbați, totuși încep să apară o serie de diferențieri, cum ar fi palla, acel şal purtat de către femeile romane, înfăşurat în jurul umerilor şi braţului sau pus pe cap, tocmai pentru că statutul femeii era un pic diferit față de cel din Grecia antică, mai ales după secolul 1 î.e.n: dacă atunci când aveau musafiri, femeile din Grecia antică nu aveau voie să se arate, romancele erau gazdele în casă, iar bărbații au început să fie interesați de opiniile și sfaturile nevestelor.
Sex-rolul feminin și aici ca și-n Grecia Antică era unul tradițional, principala ocupație a femeii fiind îngrijirea casei și creșterea copiilor, aceasta neavând dreptul de a deține propria ei afacere.
Femeile în Egiptul Antic
Și pentru că tot suntem în vremuri demult uitate, Egiptul antic e următorul punct în călătoria noastră printre vestimentații.
Aici, cea mai frecvent folosită de către femei a fost o rochie simplă numită KALASIRIS, formată dintr-o bucată dreptunghiulară plisată şi căreia i s-a cusut marginea de jos pentru a forma un tub. Acest obiect vestimentar, de obicei de culoare albă și care cădea fix pe linia trupului, era de fapt o tunică, ce acoperea unul sau amândoi umerii sau putea fi purtată fără să-i acopere, fiind cu câțiva centimetri deasupra gleznelor și prevăzută în partea de sus cu două bretele. Deși unii susțin că era o perioadă în care egiptencele purtau sânii expuși, totuși, se pare că acesta era doar o convenție artistică și că bretelele erau destul de largi cât să acopere bustul, lucru dovedit de rochiile găsite ulterior de către arheologi.
O variantă populară a acestui obiect vestimentar a avut un top pe gât cu mâneci scurte.
Pentru a-și înfrumuseța ținuta, femeile își decorau tunica cu o fustă din plasă colorată sau chiar cu o altă rochie pe care o purtau pe deasupra.
În jurul brâului puneau un șal colorat, lung și plisat ce se înnoda în talie, permițându-i-se să atârne până la pământ.
Capele circulare, ce datau încă din Vechiul Regat, deseori erau colorate, pictate ori decorate și acopereau puțin mai mult decât umerii. În timpul Noului Regat, acestea au fost înlocuite cu şalurile.
Altfel spus, ținutele egiptencelor erau mult mai elaborate decât cele ale femeilor din Grecia și din Roma acelor timpuri, punând în evidență atuurile feminine, fiind rafinate și elegante.
Pliseurile, care erau specifice ținutelor egiptencelor din acele vremuri – ţinute ce erau croite să cadă fix pe linia trupului – confereau o oarece elasticitate și lejeritate veșmintelor, făcându-le să li se potrivească ca o a doua piele. De fapt, asemeni pliseurilor, și societatea le conferă mai multă libertate, mai multă putere. Femeile aveau dreptul să dețină clădiri și proprietăți, să împrumute bani, să semneze contracte, să intenteze divorț și să apară în tribunal ca martori și nu erau dependente de soți din punct de vedere economic.
Sex-rolul feminin nu mai era unul tradițional, în care ele doar aveau grijă de casă și creșteau copii, ci, având drepturi egale cu bărbații, puteau să obțină orice poziție în ierarhia socială și chiar să conducă țara. Poziția socială a femeii în Egiptul antic era totuși determinată în mod decisiv de poziția tatălui sau a soțului.
Femeile în Evul mediu
Înaintând în incursiunea noastră de-a lungul timpului, e vremea să poposim pentru câteva momente în Evul mediu. Dacă în Antichitate armonia proporţiilor fizice era idealul de frumuseţe, în Evul Mediu femeile frumoase erau învinuite de păcat. Oamenii acelor timpuri considerau că femeia era cu atât mai frumoasă cu cât laba piciorului era mai mare, cu cât fruntea îi era mai bombată, cu cât irisul ochiului avea mai multe culori.
La începutul Evului mediu, rochiile erau croite foarte strâmt, cu gulere înalte care acopereau gâtul.
Se purta o tunică la ele fixată în talie și închisă la încheietura mâinii.
Costumația era formată din două tunici cu voal și pânzeturi care veneau pe deasupra capului și cădeau în față și în spate, acoperind gâtul în întregime.
În secolul XI, rochiile erau formate tot din două tunici, cea de dedesubt era mai lungă și albă, dar mai puțin vastă decât cea de deasupra, care putea să aibă mai multe culori.
Mânecile cădeau strânse la încheieturi, rochia fiind prinsă în talie cu un brâu, iar partea de jos a acesteia, mânecile și gâtul erau ornate.
Începând cu secolul XIII, obiectele vestimentare ale femeilor capătă un aer mai luxos, punându-li-se accesorii și curele de aur, bustul e croit foarte strâns, purtându-se cu jachete strâmte care ajung până deasupra șoldurilor, ornate la bază cu blană sau bijuterii. Și de această dată, mânecile sunt lungi și strâmte, iar în partea din față a rochiei sunt aplicați mulți nasturi.
În secolul XIV, se purtau mantii și pelerine până la pământ. Prin deschiderile din croiala acestora, se putea vedea rochia. De altfel, tot acum a fost inventat corsetul de suprafață, care era un fel de mantie care nu acoperea liniile bustului.
Rochiile secolului XV sunt scurtate și împodobite cu trene, gâturile nu mai sunt acoperite de gulere înalte, ci de gulere mici și de către coliere. Acestea sunt croite să fie strâmte în talie și sunt folosite multe straturi de căptușeală pentru a se evidenția șoldurile.
Femeile erau considerate ca fiind inferioare bărbaților, neputându-se bucura de afecțiunea acestora din urmă, iar biserica le învăța că trebuie să fie ascultătoare și supuse taților și soţilor lor. Multe din femeile acelor timpuri erau nevoite să muncească pentru a se putea întreține, fiind plătite mult mai puțin decât bărbații.
Altfel spus, în Evul Mediu, femeia era încorsetată de societate, lucru ce se evidenția și în croiala hainelor extrem de strânse mai ales în zona gâtului, a mânecilor și a taliei. De ce oare în aceste zone?
Gâtul face legătura dintre centrul de control (capul) şi restul corpului (care constituie atât partea executivă, cât şi sediul impulsurilor vitale). La nivel simbolic, acesta are o funcţie de canal de comunicare între minte şi corp, între gândire şi emoţii, între planificare şi execuţie, între inconştient şi conştiinţă.
Orice ştrangulare a gâtului, în acest caz printr-un guler, sugerează un control sau o blocare a impulsurilor cerebrale. Acest lucru se traduce prin inhibiţii afective sau printr-un control atent al exprimării emoţiilor.
Cordonul separă cele două jumătăţi ale corpului, trunchiul de zona organelor genitale. Simbolic, acesta delimitează partea superioară a controlului intelectual de partea inferioară a expresiei sexualităţii, transmițând informaţii cu privire la controlul impulsurilor. Accentuarea cu un cordon a îmbrăcămintelor sugerează o inhibiție a sexualităţii.
Nasturii servesc la încheierea hainelor și constituie deci un simbol de protecție și interiorizare.
Sex-rolul feminin de-a lungul Evului Mediu a fost unul tradițional, femeile îndeplinind cu prisosință rolul de procreare, viața acestora fiind formată din trei aspecte fundamentale: familia, căsătoria și religia.
Dacă până acum am descifrat limbajul vestimentaţiei vremurilor antice și Evului mediu, în episodul următor, vom continua călătoria în timp printre rochiile Renașterii, cele din Belle Epoque, cele din perioada interbelică și cele ale zilelor noastre.

Bilbliografie:
1. Albu Emilia – Psihologia relaţiilor dintre sexe (http://www.upm.ro/facultati_departamente/stiinte_litere/conferinte/situl_integrare_europeana/Lucrari2/Albu Emilia.pdf)
2. Lung Ecaterina, Zbuchea, Istorie medie universală, Europa Medievală(secolele V-XV) Editura Fundaţiei România de Mâine, 2003
3. Mitrofan, I., Ciupercă, C., Psihologia relaţiilor dintre sexe, Editura Alternative, Bucureşti, 1997
4. Revista Stop to shop, numarul 97, noiembrie 2010, articolul „Rochiile-ambasadorul feminităţii (I)”
5. http://www.fashion-era.com/index.htm
6. http://www.scribd.com/doc/23971142/omuletul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s