TIMPUL PREZENT SI SPIRITUALITATEA

Dana Popa

DEX:
Spiritualitatea = ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punct de vedere al vieţii spirituale, al specificului culturii sale.
Spirit = element considerat factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea.

Dictionar enciclopedic:
Spiritualitatea = doctrină care priveşte viața morală centrată pe unirea cu Dumnezeu. În sens concret, ansamblul de principii care inspiră viața spirituală a unui individ sau grup.
Spirit = în metafizica tradiţională, principiul gândirii și cel al activității
reflexive afective.

Paul Evdokimov ne spune că „spiritual” trimite la Duhul Sfânt și desemnează nivelul fiinţei proprii „naşterii de sus”. Nu numai în istorie, ci și în adâncul spiritului uman se naşte Hristos. În această interioritate se leagă raporturile dintre Dumnezeu și om și se trasează itinerarul întregii vieţi spirituale. Este întotdeauna o întâlnire. Dumnezeu iese din El însuși spre om, iar omul își părăsește izolarea sa și-L întâlnește.

Cunoaşte-te pe tine însuți” cheamă socratismul ascetic, căci „nimeni nu poate să cunoască pe Dumnezeu, dacă mai întâi nu s-a cunoscut pe sine.

Viața spirituală are etapele ei. Deosebirea dintre viața trupului și cea spirituală este aceea că viața trupului cunoaşte moartea, iar cea spirituală nu o cunoaşte. Viața spirituală este veşnică. Prin corporalitatea sa, omul sintetizează în sine elementele lumii materiale, iar prin spiritualitate depășește totalitatea elementelor lumii materiale. Prin spiritualitate depășește totalitatea lucrurilor, pătrunzând în structura profundă a realității.

Spiritualitatea și psihologia nu trebuie considerate ca realități distincte, dimpotrivă ele sunt de nedespărțit. Credinţa şi religiozitatea, fiind „experimente trăite”, nu sunt doar categorii spirituale, ci și psihologice.

Comunicarea de la om la Dumnezeu se face direct fără intermediari. Cea mai cunoscută comunicare cu Dumnezeu este Rugăciunea. Făcută cu credinţă este o metodă cu mare succes în vindecare. Rugăciunea are un efect deosebit în vindecarea spiritului și trupului. Rugăciunea este o relaţie între Dumnezeu și om. Este lucrarea lui Dumnezeu și a omului în egală măsură.
Conștienți că Dumnezeu este în noi, orice dorinţă a noastră trebuie să fie legată de intrarea în armonie cu El.
Universul în care trăim este unul emoţional, extrem de bogat în atitudinii afective, iar noi alegem fără nici o constrângere exterioară, sentimentele pe care vrem să le cultivăm. Adevărata trecere de la o stare la alta va fi determinată doar de descoperirea de sine. Întoarcerea omului rătăcit în braţele îngăduitoare ale Cosmosului este un gest de apreciere de sine.
Există o Forță Universală care controlează toate situaţiile, aparent întâmplătoare ale vieţii de zi cu zi și care repartizează fiecăruia atât cât merită. Această Forță apropie oamenii pe baza rezonanței subtile și îi stimulează în direcţia în care fiecare a ales să meargă.

Eckart Tolle ne spune că: „un număr de oameni, încă relativ mic, dar în continuă creștere, expermentează deja în ei, ruperea de vechile tipare ale minții egocentrice și manifestarea unei noi dimensiuni a conștiinței. Putem spune că ia naştere un nou sistem de credinţe, o nouă religie, ideologie spirituală, sau mitologie.” Mulţi oameni sunt deja capabili să discearnă între spiritualitate și religie. Ei își dau seama că, dacă deţin un sistem de credinţe, nu devin spirituali oricare ar fi natura acestor credinţe. Cu cât se identifică mai mult cu acele gânduri (credinţe) cu atât își diminuează şansa de a accede la dimensiunea spirituală aflată în ei înșiși.
Noua spiritualitate, transformarea conștiinței, apare într-o mare măsura în afara structurilor religiilor instituționalizate. Marea deschidere asupra spiritualității în afara structurilor religioase reprezintă un eveniment nou. În trecut acest lucru ar fi fost de neconceput mai ales în vest, unde cultura este dominată de minte mai mult ca în altă parte și unde Biserica creștină a avut un real privilegiu asupra spiritualității. Astăzi un număr din ce în ce mai mare de adepţi ai religiilor tradiţionaliste sunt în stare să renunţe la doctrinele și sistemele de credinţe rigide și să acorde un credit mare, descoperirilor profunde ascunse în chiar tradiţiile lor spirituale, dar mai ales să descopere profunzimea din ei însăși. Se poate spune că, a fi „spiritual” nu are nimic de a face cu credinţele pe care le au, ci are a face cu conţinutul lor.
Psihoterapia secolului 21 ar trebui să privească omul într-un mod holistic. Ar trebui readuse împreună cele 3 componente al fiinţei umane: trup, minte, spirit. Este nevoie de echipe interdisciplinare, care să colaboreze pentru a reda integritatea fiinţei umane.
La un moment dat, din motive diverse, fiinţa umană a fost împărțită în cele 3 elemente amintite mai sus. Medicina a ales să trateze trupul, mintea au tratat-o psihologii și psihiatrii, iar preoții au încercat să trateze spiritul.
Subconștientul e Dumnezeu, Conştientul e omul, Fizicul știm ce e.
Spirit (subconştient), mintea (conştient) și fizicul (trupul).
Cam asta e trinitatea.
Rudolf Steiner ne spune că: „omul e cetățean a 3 lumi. Prin trup, el aparţine lumii pe care o percepe cu ajutorul trupului, prin minte, el construieşte propria lume, iar prin spirit i se relevează o lume mai presus de celelalte două.”

Omraam Mikhael Aivanhov afirmă: “Spiritul lucrează asupra materiei prin intermediul sufletului. Sufletul este o unealtă pentru spirit, de care acesta se foloseşte ca să atingă materia. Spiritul dirijează, ordonează, luminează, dar nu poate atrage materia. Trebuie să înțelegem că, deşi sunt prezentate ca realități diferite, spiritul, sufletul și corpul sunt plămădite din aceeași esenţă. Ceea ce le deosebeşte este consistența, gradul de maturizare. Corpul este spirit condensat, spiritul este corp “rafinat”, iar sufletul este un intermediar între cele două.”

Oricât de pricepuţi și de buni au fost medicii, psihologii sau preoţii, n-au reuşit să vindece decât o parte a fiinţei umane, cea vizată strict de disciplina lor. Cred că a venit momentul ca omul să fie privit ca un întreg și să fie tratat ca atare.
Este momentul ca orgoliile, simpatiile, antipatiile, diferenţele rasiale și culturale să dispară și tot ce este bun să fie strâns și trimis mai departe generațiilor viitoare, pentru ca acestea să reușească să vindece și să construiască o lume mai bună și mai puţin bolnavă.
Cred cu tărie că: ne aflăm într-un moment în care am început să ne trezim și să conștientizăm că, suntem cu toţii componente ale aceleaşi energii universale și că a venit momentul să ne acordăm cu toţii la aceeaşi frecvență… la Iubire.

Stanislav Grof ne spune că:” cercetarea modernă a conștiinței arată că spiritualitatea este o dimensiune naturală și legitimă a psihicului uman. Spiritualitatea se bazează pe trăirile directe ale aspectelor și dimensiunilor neobişnuite ale realității. Ea nu necesită un loc special, sau o persoană care să medieze contactul cu Divinul”.
Adevărata spiritualitate este universală și atotcuprinzătoare și se bazează mai mult pe experienţa mistică personală, decât pe dogme, sau scripturi religioase.

Cred că spiritualitatea este o trăire lăuntrică, ce dă naştere căutărilor și scopurilor orientate către sensul vieţii. Spiritualitatea este deșteptarea sufletului pentru întâlnirea cu Duhul Sfânt.
Psihoterapeutul trebuie să fie un om deosebit, pentru că el trebuie să cunoască foarte bine realitatea omului, viața lui subiectivă, dar și obiectivă, ca un întreg. Se spune că viitorii părinți spirituali ai civilizaţiei vor fi psihologii, dar nu acei pshihologi care sunt doar biblioteci întregi citite, ci acei psihologi care sunt viață și iubire, cei ce vor rezona cu celălalt și vor fi în armonie atât cu ei însăși, cât și cu Universul. Dar pentru a ajunge acolo este nevoie să ne trezim, să nu mai fim adormiţi. Psihologia viitorului este psihologia Trezirii.

Bibliografie:

1. Omraam Mikhael Aivanhov – Viața psihică: elemente și structuri, Editura Prosveta, 2006;
2. Paul Evdokimov – Vârstele vieții spirituale, Editura Humanitas, 2006;
3. Stanislav Grof – Psihologia viitorului, Editura Elena Francisc, 2005;
4. Rudolf Steiner – Cunoașterea sufletului și a spiritului, Editura Triade, 2002;
5. Eckhart Tolle – Un pământ nou, Editura Curtea Veche, 2005;
6. John Welwood – Psihologia trezirii, Editura Elena Francisc, 2006;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s